Părinți de nota 10

Pe cine iubești mai mult? Pe mami sau pe tati? De ce NU ar trebui să mai întrebi asta vreodată

Pe cine iubești mai mult? Pe mami sau pe tati? Pe vremuri (și sper că a rămas pe vremuri), întrebarea asta îmi era adresată de unchi, de mătuși, de vecini sau de orice străin cu mintea cât o nucă.
Altfel nu pot să spun, îmi pare rău. Vinovăție, confuzie și obligația de a răspunde unei întrebări atât de impertinente. Asta simțeam și numai ce scriu aceste cuvinte și deja mi se zbârlește părul pe mine.
Puteți citi toate cărțile de parenting, puteți sta de vorbă cu toți psihologii din lume. Toți vor spune același lucru. Această întrebare nu se pune. Niciodată. Asta dacă nu cumva doriți să iscați o luptă interioară pe care copilul nu știe cum să o gestioneze. Nu de alta, dar nu e pregătit, nu poate decide și nici nu a fost învățat să răspundă la o asemenea gogomănie.

Atunci când îi adresezi copilului această întrebare, în mintea lui inocentă începe analiza: „O iubesc pe mami pentru că e caldă, pentru că mă ia în brațe, pentru că îmi pregătește întotdeauna cea mai bună mâncare, pentru că îmi spune mereu că mă iubește.” Dar… „Îl iubesc și pe tati pentru că are grijă de mine, mă protejează, pentru că îmi citește în fiecare seară povești și mă duce în fiecare zi la grădiniță”. Dilemă și durere în suflet. Asta simte copilul care trece de la extaz la agonie gratuit.

Așa… că există persoane care pun întrebări stupide.

Părinții sunt ca mâinile pentru copil. Unul e mâna stângă, celălalt e mâna dreaptă.

Nu poate alege. Nu are de ce să aleagă! În fond, e ca și cum noi am fi întrebați pe cine iubim mai mult? Pe copilul mai mare sau pe copilul mai mic?
Dragi părinți, atunci când se trezește un binevoitor să pună întrebări incomode, răspundeți voi în locul copilului „Îi iubește pe amândoi în egală măsură așa cum și noi îl iubim la fel de mult”.
Dacă ai orice urmă de bănuială că ar exista persoane care să-l întrebe așa ceva, învață-l să răspundă întotdeauna cu „pe amândoi”.

Sigur că un copil poate prefera să vorbească mai mult sau mai des cu unul dintre părinți (de exemplu, fetițele se pot identifica mai ușor cu mamele, lucru bazat pur și simplu pe sex), dar asta nu are legătură cu iubirea.

Este evident că o adolescentă preferă să-și transforme mama în confidentă, dar, repet, asta nu înseamnă că îl iubește mai mult sau mai puțin pe celălalt.