Fiecare părinte îşi doreşte să aibă un copil împlinit, mulţumit cu sine, de succes, care să privească viaţa cu deschidere şi bucurie. Însă lipsa informaţiei îi determină pe mulţi părinţi să îşi programeze copiii către eşec… fără să ştie măcar că fac acest lucru.
Cum? Simplu. Prin cuvinte. Copiii înregistrează orice cuvânt. De fiecare dată când eşti tentată să crezi că e mic, că nu înţelege ce spui sau că uită repede, aminteşte-ţi că, de fapt, copilul este o arhivă de cuvinte, stări şi atitudini. Stochează orice informaţie şi, fiind prea mic pentru a o cerne, şi-o însuşeşte şi o transformă în succes sau eşec.
În volumul Noua Psihologie a succesului, câteva dintre regulile simple care îl ajută pe copil să atingă succesul sunt:
- Aprecierea, de către părinţi, a strategiei de acţiune a copilului
- Aprecierea efortului şi susţinerea în procesul perfecţionării
- Găsirea unei noi strategii, în caz de eşec
- Niciodată reproşul
Iată 3 fraze prin care îţi poţi programa copilul pentru succes
1. Eşti creatorul vieţii pe care ţi-o doreşti
Trebuie să audă că eşecul său nu e vina nimănui şi nici succesul său nu este responsabilitatea nimănui, ci el singur poate realiza tot ce îşi doreşte: prin implicare, pasiune, muncă, responsabilitate şi depăşirea eşecului, ori de câte ori va fi nevoie. Ştii cum se spune: succesul este curajul de a continua atunci când toţi ceilalţi renunţă.
2. Banii au valoare atunci când îi câştigi singur
Oferă-i copilului suficienţi bani încât să poată face ceva, dar niciodată atât de mulţi încât să nu mai facă nimic.
De ce mi-a plăcut? Pentru că o mulţime părinţi dau copiilor bani pe mână… pentru orice îşi doresc. Nu numai în primii ani de viaţă, dar şi mai târziu. Copilul meu are de toate, îşi permite orice, merită totul. În regulă. Orice părinte îşi doreşte să îi ofere totul copilului.
Însă este oare această metodă corectă? Copilul nu trebuie decât să ceară, nu este motivat să mai facă nimic, ştie că pentru el nu există obstacole de trecut, se consideră bogat şi nu se fereşte să ofere această veste şi colegilor, la şcoală.
3. Eşti unic! Nu trebuie să te compari cu nimeni
În momentul în care părintele îşi compară permanent copilul cu alţi copii, acesta înţelege despre sine că nu este bun. Începe să se simtă inutil, să creadă că totul e greu, că nu poate, că nu e capabil, că nu merită, că va eşua. Şi chiar va eşua. Din păcate… cu legile universale nu ne prea putem lupta.
În schimb, atunci când copilului i se reaminteşte permanent că singura competiţie este cu el însuşi, că nu trebuie să se compare cu nimeni, pentru că fiecare are o situaţie unică şi un trecut unic, iar unicitatea este cea care ne aduce, adesea, succesul, atunci copilul va înţelege că nu este nimic în neregulă cu el – şi că trebuie doar să schimbe strategia, să muncească mai mult, să se perfecţioneze – atunci când se loveşte de eşec.