redactia
Am jucat „Alfabetul inteligenței emoționale” cu fiul meu am avut o experiență fantastică. Menționez că până acum copilul meu era dependent de calculator, televizor, telefon. Era foarte des frustrat, agitat și în ultima vreme devenise chiar antisocial.
Văzând că lucrurile au scăpat din firescul lor am început să fiu mai prezentă în viața lui, să reducem timpul la televizor, telefon, calculator și să ne jucăm mai mult împreună.
După o vreme el mi-a spus: „Azi mă simt mai fericit un pic”. Și de atunci ne-am făcut un obicei din a ne juca împreună. Orice călătorie începe cu un pas mic făcut zilnic înspre lucrurile care contează cu adevărat, și noi l-am făcut.
Felul în care vorbim, cum mergem, cum ne comportăm în relaţiile cu ceilalţi, ce exprimăm când avem un moment dificil, toate acestea sunt preluate şi absorbite de copiii noştri.
În acelaşi timp, mediul în care copilul trăiește, atmosfera din casă, relaţiile dintre membrii familiei, toate au rolul de a amprenta dezvoltarea copilului. „Acasă”, în interacţiunea cu adulţii semnificativi, copilul deprinde şi exersează abilităţi cognitive, emoţionale şi sociale. Încă din primii ani de viaţă, un mediu de trai stabil ce stă sub semnul siguranţei este fundamental în dezvoltarea copilului.
Contextul predictibil, tradus prin rutinele de zi cu zi, îl ajută pe copil să înţeleagă ceea ce urmează să se întâmple şi la ce să se aştepte. Astfel, dezvoltă o importantă abilitate cognitivă, aceea de anticipare. Pentru a-şi exersa abilităţile, de la cele din sfera psihică până la cele ce ţin de motricitate, copilul are nevoie de timp petrecut în tandem cu o altă persoană. Această persoană poate fi pentru el: părinte, bunic, frate, prieten, educator.
Acest timp petrecut împreună cu copilul este necesar să fie de calitate sau „special”, aşa cum se mai numește în literatura de parenting.
⚠ Timp de calitate înseamnă un timp dedicat copilului, în care acordăm atenţie exclusivă lui şi suntem pe deplin implicaţi în relaţia cu el.
Ajungem să le neglijăm importante nevoi de dezvoltare emoţională şi socială. Dacă ei doar sunt prin preajma noastră şi nu le oferim atenţie dedicată, nu vorbim cu ei şi nu îi ascultăm. Ba chiar mai mult, dacă nu ne lăsăm purtaţi din când în când de jocul lor.
Care sunt nevoile copiilor pe care le neglijăm uneori❓
👉 nevoia de siguranţă şi de afecţiune – sunt important, contez, sunt valoros, sunt iubit
👉 nevoia de recunoaştere şi de acceptare – sunt suficient de bun
👉 nevoi ale exprimării de sine şi de identitate – cine sunt, ce pot să fac
Toate acestea se împlinesc atunci când îi oferim timp şi atenţie copilului nostru.
Cei mai mulți dintre părinţi știu deja că jocul este modalitatea fundamentală prin care copiii descoperă, învaţă, se dezvoltă.
Tot prin joc, noi, adulţii, dobândim o „cheie” care ne permite să înţelegem mai bine lumea copilului nostru şi în acelaşi timp ne ajută să-l învăţăm despre lumea noastră.
