redactia
Concepțiile extreme, în alb și negru, sunt specifice de obicei copiilor. Ei împart oamenii în buni și răi, frumoși și urâți, nu de puține ori exprimându-și cu voce tare aceste opinii. Odată cu dezvoltarea creierului apare și dezvoltarea percepțiilor asupra lumii înconjurătoare. Iată ce se întâmplă exact în creierul nostru, precum și sfaturile pe care le oferă specialistul în acest sens.
Concepțiile în alb și negru, implicații la nivel mental
Om bun și rău, prieten sau dușman, cu mine sau împotriva mea, corect sau greșit, dragoste și ură, yin și yang. Acestea sunt doar câteva exemple ale conceptelor antagoniste pe care le vizualizăm la nivel mental. Mintea umană pare să aprecieze modalitățile categorice de a diviza informația primită, deși este un aspect lipsit de beneficii, ținând cont de cât de complexe și nuanțate sunt majoritatea lucrurilor, în special când vine vorba despre viețile sociale. De ce avem înclinația către simplicitate categorică în înțelegerea lumii și care sunt implicațiile acestei tendințe?
Analiza cognitivă începe în termeni de alb și negru; astfel învată copiii să își folosească cuvintele și să își organizeze gândurile. Câți părinți nu s-au aflat oare în situația de a oferi copilului de 7 ani o regulă, doar pentru ca apoi să stabilească mai târziu altceva determinându-l să răspundă: dar ai spus altceva! În domeniul psihologiei de dezvoltare aceasta poartă denumirea de gândire primitivă. În calitate de adulți suntem predispuși gândirii primitive în momente de criză și stres. Mark Sichel, autor și psihoterapeut, scrie: „atunci când adultul începe să se bazeze doar pe cuvintele întotdeauna sau niciodată și vede lumea în termeni de alb și negru ajunge din nou în ipostaza în care privea lumea când era copil”. Există o serie de inconveniente când privești astfel lumea: nu mai o poți aprecia, nu mai ești capabil de auto-reflecție și, conform psihologilor, este crescut riscul de depresie și anxietate. O lume în alb și negru este de asemenea una statică și depinde de oricine și de orice pentru a menține rolul pe care aceaastă gândire l-a stabilit deja.
Percepția (conform Hasson et al., 2001) se formează atunci când privim la un lucru care poate fi interpretat în multiple variante. Ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi destul de des. Problema este că nu putem privi un lucru în ambele ipostaze în care se prezintă în același timp. Pentru a ne permite să percepem lumea în unități coerente, sistemele noastre perceptuale au evoluat pentru a ne forța să vedem un grup de stimuli ca o singură formă coerentă în orice moment.
Citeste continuarea pe Copilul.ro
