redactia
Cât de important este chipul unei persoane, atunci când ne formăm o primă impresie despre aceasta? Cercetătorii au arătat că, atunci când întâlnim un necunoscut, îl judecăm instantaneu după trăsăturile sale faciale. Astfel, ne putem face o părere care nu este justificată de altceva decât de aspectul general, de senzația de competență sau dominare, de încredere sau neîncredere pe care ne-o dă cineva. Ulterior, această senzație se schimbă, pe măsură ce cunoaștem acea persoană. Dar tendința de a judeca un om după trăsăturile sale faciale este înrădăcinată în mentalul nostru încă de la vârste foarte fragede. Un copil de cinci ani analizează deja un adult după chip și alege cum să reacționeze în funcție de această apreciere inconștientă a trăsăturilor faciale.
De timpuriu, copiii se uită la noi și ne analizează. Nu în mod conștient, ci pe baza unor prejudecăți automate, care funcționează și la noi, adulții. Trăsăturile faciale sunt cheia acestei analize, adesea destul de pripite și nu prea îndreptățite. Doar pentru că o persoană are ochii mai depărtați sau mai apropiați, sprâncenele mai mult sau mai puțin conturate ori buzele mai subțiri și strânse, putem trage concluzia că este de încredere sau nu, că este un om simpatic, pe care să te bazezi sau, dimpotrivă, cineva cu care nu prea vrei să ai de-a face.
Diferite studii au arătat că percepția trăsăturilor faciale influențează modul în care judecăm oamenii și așteptările pe care le avem de la o persoană. Aceste aprecieri instantanee pot afecta modul în care ne purtăm cu persoana respectivă. De exemplu, aceste estimări inconștiente pot influența procesul de angajare, modul în care votează oamenii sau chiar deciziile juraților. La rândul nostru suntem judecați după aceleași criterii, astfel încât cel din fața noastră poate trage o concluzie rapidă- și eronată- în ceea ce ne privește. Așa se face că unele relații nici măcar nu ajung să se dezvolte, pentru că ne lăsăm influențați de prima părere- sau, mai precis, de primele prejudecăți. La copii, acest proces este și mai pronunțat, pentru că ei nu au încă posibilitatea de a face o estimare matură asupra realității. De aceea, pot reacționa în moduri neașteptate, precum respingerea anumitor persoane sau o senzație de anxietate, doar pentru că ceva din chipurile respective nu le trezește încrederea. Până de curând, reacțiile determinate de trăsăturile faciale ale unei persoane au fost studiate doar la adulți. Recent, astfel de studii s-au extins și la copii.
Citeste continuarea pe Copilul.ro
