redactia
Între orele de școală, timpul petrecut în fața ecranelor și teama părinților de a-i lăsa liberi în natură, copiii au ajuns să petreacă foarte puțin timp afară. Ca urmare, sănătatea și abilitățile lor sunt afectate, precum și independența și spiritul explorator. Un studiu recent din Marea Britanie arată că mulți copii din ziua de azi petrec în exterior mai puțin de jumătate din timpul pe care îl petreceau părinții lor. Estimativ, copiii din orașele mari ajung să stea afară în medie patru ore pe săptămână, în condițiile în care ar fi ideal să petreacă minim patru ore pe zi în aer liber.
» Timpul petrecut în aer liber înseamnă sănătate fizică și emoțională
» Recomandarea specialiștilor: patru ore pe zi în aer liber sunt ideale
» De ce se joacă copiii mai puțin afară?
În cartea sa de succes: „Echilibrat și desculț-Cum jocul liber afară îi face pe copii puternici, încrezători și capabili”, terapeutul ocupațional Angela Hanscom scrie: „copiii de toate vârstele trebuie să se joace afară cel puțin trei ore în fiecare zi”. Ea arată că întreaga lor dezvoltare, abilitățile, rezistența și toleranța la lucruri imprevizibile, ce depășesc zona de confort, toate depind de interacțiunea copilului cu lumea exterioară și cu natura. Angela numește jocul afară „cel mai benefic dar pe care noi, ca părinți, îl putem face copiilor noștri”.
Timpul petrecut în aer liber înseamnă sănătate fizică și emoțională
„Mișcarea și jocul în aer liber îmbunătățesc totul, de la creativitata copiilor la stabilitatea emoțională și capacitatea de a se descurca mai bine, inclusiv în mediul academic. Copiii care nu fac acest lucru, pot avea multe probleme, ca, de exemplu să plângă din nimic sau să nu se descurce să mânuiască cele mai banale obiecte.”, arată Angela Hanscom. Jocul în aer liber ajută la dezvoltarea fizică a copilului, îl face mai armonios și mai puternic. Să alergi, să te cațeri, să te rostogolești, toate mișcările pe care le facem ne dezvoltă agilitatea, suplețea și stimulează metabolismul, împiedicând depunerea grăsimilor și apariția obezității, unul dintre simptomele frecvent întâlnite la copiii și adolescenții sedentari, dependenți de tehnologie. Activitatea în exterior crește nivelul vitaminei D, iar manipularea obiectelor în spațiul real și accesul la spații deschise dezvoltă orientarea și abilitățile motrice ale copiilor. Independența copilului este și ea încurajata, iar de aici rezultă o serie de beneficii: copiii devin mai îndrăzneți, mai rezistenți și mai echilibrați în reacții, au mai multă plăcere în interacțiunea socială și leagă mai ușor prietenii. Creativitatea copilului este și ea încurajată. „Este foarte important să-i lași pe copii să-și construiască propriile scheme de joc. Dacă le spui mereu cum să se joace, vor avea dificultăți să gândească „outside the box” și chiar să răspundă la întrebări simple.”, arată Hanscom. Lumea obiectelor naturale este inepuizabilă și stimulează gândirea creativă și imaginația copilului. În vreme ce jucăriile sunt folosite scurtă vreme și de multe ori abandonate, afară poți găsi lucruri fascinante, cărora să le dai ce utilitate vrei tu, în funcție de jocurile pe care le imaginezi. Părinții trebuie să încurajeze mișcarea liberă a copilului în mediul exterior, explorările și experiențele sale. „Dacă întâlniți un copac căzut sau un perete nu prea înalt, lăsați copilul să se cațere pe el. Părinții se îngrijorează mereu că cei mici o să cadă, dar aceștia învață foarte repede să-și regleze mișcările și corpul.”, adaugă Angela Hanscom.
Desigur, majoritatea părinților vor considera această recomandare exagerată, dacă nu chiar absurdă. O jumătate de oră în fiecare zi li se pare suficient nu numai părinților, dar și mulți copii au început să considere astfel, sub influența obișnuinței si modului în care au fost învățați să se raporteze la mediul exterior. Temerile părintelui se transmit copiilor, aceștia ajungând să vadă lumea ca un loc amenințător, în care trebuie să te miști doar în limitele siguranței. Contactul cu natura este limitat în mod drastic la foarte mulți copii. Mai mult de 10% dintre copii din Marea Britanie nu au fost într-un mediu natural (parc, pădure sau plajă) de mai bine de un an, după cum arată un sondaj. O cercetare a Institutului pentru copii din Seattle demonstrează că peste 50% dintre copiii preșcolari nu ies afară cu părinții măcar o dată pe zi. Patru ore pe săptămână afară sunt o practică mult mai frecventă decât patru ore pe zi, cum ar fi necesar. În medie, copiii între 10-16 ani nu petrec mai mult de 15 minute pe zi într-o activitate de mișcare în exterior. Avem tendința să creștem o generație de copii sedentari, dependenți de mediul virtual, în loc să aibă acces la lume și la propria lor imaginație. Mulți părinți așteaptă până la minim 12 ani, pentru a da libertate de mișcare copilului, dar este deja târziu, pentru că vârstele mai mici sunt cele mai importante pentru dezvoltarea fizică și psihică a cacestuia. Desigur, când sunt foarte mici, copii trebuie supravegheați, dar deja pe la 8-9 ani ar trebui să beneficieze de mai multă libertate, cel puțin în spațiile pe care le considerăm sigure.
De ce se joacă copiii mai puțin afară?
Tehnologia este unul dintre vinovații principali. Copiii sunt bombardați de activități distractive, de la desenele animate până la jocurile de ultimă generație și navigarea pe rețelele de socializare. Este o mare diversitate care ocupă mințile și timpul copiilor, dar este departe de a fi benefică. Petrecând prea mult timp în fața ecranelor, copiii devin lipsiți de concentrare, atenție și capacitate de conștientizare, își dezvoltă foarte puțin sau deloc abilitățile sociale și se pot confrunta cu probleme emoționale, precum anxietatea sau dificultatea de gestionare a impulsurilor și emoțiilor. Dar este prea simplist să dăm vina doar pe tehnologie. Schimbările în stilul de viață și valorizarea spațiilor închise în detrimentul naturii sunt un alt impediment major în contactul copilului cu lumea. Iar aici este rolul părinților, care trebuie să-și schimbe mai întâi propria viziune, pentru a putea să o schimbe pe cea a copiilor. O atmosferă de teamă și nesiguranță s-a instalat în rândul părinților și personelor care au în grijă copii, atmosferă care împiedică cele mai simple experiențe și face ca un copil de 10 ani să nu știe încă să folosească o foarfecă sau să nu tolereze o adiere de vânt mai rece pe față. Frica este întreținută și de statisticile din mass-media care prezintă numai cazurile senzaționale, de răpiri sau atacuri asupra copiilor, dându-ne permanent impresia că mediul exterior a devenit total nesigur. De obicei, ne contaminăm de astfel de știri și ajungem la falsa idee că „înainte era mult mai bine”. În realitate, „înainte” aveam mult mai puțin acces la informații, iar starea de teroare și insecuritate nu se instalase încă în mentalul părinților. Instituțiile sunt, de asemenea, mult mai prevăzătoare în a încuraja libertatea copiilor, de data asta din teama de a nu li se reproșa neglijența sau neatenția. Din păcate, această cultură obsesivă de a elimina orice risc din viața copilului este profund nocivă, pe termen lung determinând o lipsă de independență și o stare de anxietate permanentă a acestuia.
