Părinți de nota 10

Multe mamici fac ASTA fara sa stie ca isi ranesc bebelusul

Este un lucru minunat să mergi la plimbare cu bebelușul tău și simți cum se creează o conexiune greu de explicat. Însă, deoarece corpul unui copil este extrem de fragil, îi poți face rău atunci când nu îl prinzi cum trebuie de mână. Iată ce problemă de sănătate apare extrem de frecvent și cum trebuie să procedezi pentru a evita apariția sa.

Ce problemă îi poți cauza bebelușului tău atunci când nu îl ții corect de mână

Subluxația de cap radial este o problemă care apare la articulația cotului; subluxație înseamnă o dizlocare parțială, iar capul radial este vârful osului radius, unul dintre cele mai mari oase din antebraț. Prin urmare, apare atunci când vârful osului radial ajunge parțial dislocat de restul cotului. Cauza de apariție poate fi când tragi rapid antebrațul, fiind des întâlnită la copii cu vârsta 1-4 ani. Ligamentul anular, cel care menține osul radial la locul potrivit din cot, este mult mai slab la copiii de vârstă mică, conducând la un risc mai mare de a aluneca peste capul radial atunci când apare o forță bruscă, de tracțiune.

Copiii care prezintă un cot dislocat, au tendința de a-l menține aproape de corp, sprijinindu-l de stomac sau cu ajutorul celeilalte mâini și de obicei nu sunt dornici să folosească brațul respectiv, putând resimți durere. Subluxația capului radial poate fi remediată rapid de medic, fără complicații, însă dislocarea completă a capului radial poate implica intervenție chirugicală.

Simptome pentru subluxație și dislocare de cap radial

Subluxația de cap radial apare cel mai frecvent în rândul copiilor de vârstă mică care nu pot comunica prea bine, așadar este important să urmărești simptomele specifice, precum: menținerea brațului rănit aproape de corp, menținerea brațului într-o poziție ușor îndoită (la 15-20 grade), susținerea greutății brațului cu cealaltă mână, refuzul de a folosi brațul, de a-l întinde sau flexa, durere la nivelul încheieturii/brațului sau cotului(nu este simptomul principal al unei leziuni). Sunt situații în care copilul se comportă normal, ignorând brațul afectat. Un cot dislocat nu cauzează în general inflamație, învineținere sau alte semne vizibile.

Dislocarea completă a capului radial are simptome similare, dar agravate, cum ar fi ținerea brațului într-o poziție îndoită, într-un unghi de 90 grade, un grad ridicat de durere și reticență în mișcare brațului. O diferență semnificativă de subluxație din punctul de vedere al simptomelor constă în inflamarea vizibilă a cotului.

Cauzele de apariție

Există două oase în antebraț, radius și ulna, care întâlnesc osul în partea superioară, prin humerus, la cot. Împreună, aceste oase formează articulația cotului. Capul osului radial este înconjurat de o bandă de țesut flexibilă, fibroasă, cunoscută sub denumirea de ligament anular, care conectează osul de restul articulației cotului. Subluxația apare când o parte din ligamentul anular alunecă peste capul osului radial, ligamentul ajungând captiv în articulația radio-humerală. Dislocarea presupune că osul radial a fost complet scos din poziția normală.

Osul radial poate fi ușor subluxat la copiii de vârstă mică, atunci când îl tragi brusc de braț, determinând osul să iasă din locul obișnuit. Se poate întâmpla când tragi un copil în față de braț, când ții de mână copilul chiar dacă el trage să se îndepărteze, când ții sau prinzi un copil de braț când cade, când ridici sau legeni un copil de brațe, când tragi brațul copilului prin mânecă. Până la vârsta de 5 ani, ligamentul anular ajunge de obicei suficient de puternic pentru a preveni subluxarea capului radial. Căderile nu conduc de obicei la această problemă, fiind șanse mai mari să apară accidentări de tip fracturi. În ceea ce privește dislocarea osului radial, de obicei există alte afecțiuni asociate, precum: fracturi ulnare, alte dislocări de cot, fracturi de cot, leziuni complexe ale antebrațului, dar și o serie de sindroame congenitale. Copiii care se confruntă cu o dislocare de cap radial congenitală sunt de obicei asimptomatici, prin urmare diagnosticul poate surveni mai târziu în viață când își folosesc membrul respectiv mai des.