Părinți de nota 10

Lecții de educare de la familiile regale. Unele pot fi aplicate și de oamenii simpli

În trecut, copiii familiilor regale britanice, care erau crescuţi aproape în exclusivitate de guvernante, nu se întâlneau niciodată cu oameni simpli şi ăşi petreceau timpul studiind istorie, latină sau greacă. Recent, părinţii regali au încercat să îşi facă odraslele să se simtă mai „normale“, permitându-le să intre în contact cu persoane ale căror vieţi sunt mai puţin fericite.

Tânăra prinţesă Victoria „călărea cu iscusinţă, cânta bine şi era o dansatoare entuziastă“, notează „The Atlantic“. Ea a studiat greaca şi latina de acasă şi, ocazional, lua cursuri de dans de la o balerină recunoscută la nivel mondial. În acelaşi timp, ea a fost izolată în mod deliberat de orice influenţă exterioară, cei mai apropiaţi prieteni fiind păpuşile şi sora ei vitregă.

Prinţesa Victoria şi-a descris copilăria ca fiind una „mai degrabă melancolică.“ Ca adult, aceasta a devenit mai severă, numindu-şi proprii copii „urâţi“ şi „cu faţă de broască“.

Fiul reginei Victoria şi al prinţului Albert, Edward al VII-lea, nu socializa decât în cazul unor întâlniri „rigide“ cu odraslele aristocraţilor, unde băieţii beau ceai, iar prinţul Albert stătea cu ei la masă. În familiile regale nu era neobişnuit ca relaţia tată-fiu să fie una rece.

Regele George al V-lea a spus, odată, că a avut grijă ca predecesorilor lui să le fie teamă de el.

Primele schimbări de atitudine cu privire la educaţia copiilor au început pe vremea tinerei Elisabeta a doua, care a avut o copilărie relativ normală şi a locuit într-o casă deloc extravagantă în Londra.

Arriane Chernock, profesoară de istorie la Boston University, a pus acest lucru pe seama faptului că nu a fost crescută ca să devină regină, succesându-l pe unchiul ei, Edward al VIII-lea, care a abdicat de la tron când Elisabeta avea 10 ani.

Deşi educată acasă, Elisabeta a doua a urmat un curs, pe nume Girl Guides, în urma căruia a putut să îşi dezvolte anumite abilităţi care nu ţineau de domeniul regal. Din cauza războiului, a fost învăţată să acorde primul ajutor.

Ea s-a rezumat la tradiţie când a venit vorba de creşterea propriilor copii, petrecând doar câteva ore pe zi cu fiecare atunci când erau mici. În schimb, Charles era îngrijit de o dădacă, pe nume Mabel Anderson, „care trebuia, în fiecare dimineaţă, să o informeze pe regină prin telefon când va fi gata micul prinţ pentru a face baie“, potrivit unui număr al publicaţiei „Time“ din 1960.

Charles a fost şcolit de acasă în mare parte a copilăriei sale, însă părinţii săi au decis, într-un final, să îl înscrie la o şcoală exclusivă, fiind primul moştenitor la tron care a urmat cursurile unei instituţii de învăţământ, fie ea şi privată.

Pentru educaţia lui Charles, prinţul Philip şi-a dorit o instituţie care să „le îndepărteze copiilor celor bogaţi simţul privilegiului“. Studenţii de la şcoala Gordonstoun făceau duşuri reci la 6:45 dimineaţa, dormeau cu ferestrele deschise pe timpul iernii şi alergau un kilometru înainte de a lua micul dejun.

Încă de la început, prinţul Charles şi prinţesa Diana au vrut să fie nişte părinţi normali, mai presus de orice. William a avut o dădacă, iar Diana obişnuia să îl îmbăieze şi să îi citească din cărţi. Mai mult, ea l-a luat pe William în vizite oficiale încă de când era copil, acest lucru fiind o raritate pentru familia regală.

Atât William, cât şi Harry au învăţat la şcoli private, dar au şi mâncat la McDonald’s şi au aşteptat la coadă pentru a-l vedea pe Moş Crăciun, ca ceilalţi copii. Amândoi primeau o alocaţie, în timp ce prinţul Charles nu a cunoscut valoarea banilor până la vârsta de 8 ani.