Fiecare perioada a vietii copilului vine cu provocarile sale, iar parintii trebuie sa fie pregatiti, astfel incat sa reactioneze corect, indiferent de situatia in care sunt pusi.
Incepand cu varsta de 3 ani, incepe perioada intrebarilor. Copilul are curiozitati in permanenta si pune zeci de intrebari pe ora. Uneori, parintele se poate simti coplesit de avalansa de interogatii si poate avea reactii ce nu sunt tocmai potrivite – de pilda, acesta poate certa copilul, ii poate spune sa taca sau il poate pedepsi.
Daca mama sau tatal procedeaza astfel, copilul se va simti nedreptatit de atitudinea parintelui, nu va intelege unde a gresit, va avea probleme cu stima de sine si isi poate pierde increderea in adult.
Acum ca am stabilit cum nu este bine sa reactionam atunci cand copilul ne pune rabdarea la incercare cu foarte multe intrebari, sa vedem si cum ne recomanda specialistii in parenting sa procedam in aceasta situatie.
In primul rand, este foarte important sa intelegem de ce copiii pun atatea intrebari. Ei, bine, raspunsul este simplu: pentru a invata. Intrebarile si raspunsurile la acestea ajuta copilul sa cunoasca lumea din jur, sa inteleaga cum functioneaza lucrurile, dar si sa invete mai rapid.
Asadar, modul in care raspunzi la aceste intrebari este foarte important in procesul de dezvoltare a celui mic. Acum ca stii asta, probabil ca ai inteles ca un raspuns precum “nu stiu” nu este de mare ajutor.
Ascultandu-ti copilul cu atentie si straduindu-te sa ii raspunzi de fiecare data, satisfacandu-i curiozitatile, il vei ajuta sa se dezvolte mai rapid, dar totodata vei intari legatura dintre voi.
Bineinteles, vei avea momente in care nu vei stii cum sa raspunzi la intrebarile primite. Intr-o asemenea situatie, insa, specialistii in parenting ne recomanda sa ii raspundem celui mic tot cu o intrebare: “Tu ce crezi despre asta?”.
Provocandu-l pe copil sa se gandeasca si sa dea un raspuns, ii vei satisface in primul rand nevoia de a primi raspuns la o intrebare, insa totodata ii vei stimula imaginatia si ii vei spori creativitatea.
Ideal ar fi ca raportul dintre intrebarile la care oferi un raspuns concret, in care ii furnizezi informatii, si cele la care ii raspunzi printr-o alta intrebare sa fie de 50% – 50%.
In acest fel, copilul beneficiaza de informatie, dar totodata este provocat sa gandeasca si sa ofere un raspuns original – acest lucru ii dezvolta imaginatia si, totodata, ii imbunatateste abilitatea de a se exprima in cuvinte.
Daca observi ca o intrebare este pusa mai des decat altele, documenteaza-te si ofera-i celui mic un raspuns pertinent, care sa il multumeasca.
Un alt sfat pentru parintii ai caror copii se afla in perioada intrebarilor fara sfarsit este sa invete sa citeasca printre randuri. De multe ori, curiozitatile celui mic pot oferi indicii despre problemele, angoasele, dar si dorintele acestuia.
Intelegand de unde porneste dorinta copilului de a afla ceva specific, parintele il poate ajuta pe cel mic nu numai cu un raspuns la intrebare, ci si cu o solutie la problema care il macina.
Relatia dintre parinti si copii este una imprevizibila, care implica o serie de provocari pentru ambele parti, insa care aduce totodata si cele mai mari satisfactii. Asadar, investeste in relatia pe care o ai cu cel mic timp si rabdare, iar rezultatele vor fi pe masura asteptarilor.
Daca te simti coplesit in anumite perioade si nu stii cum sa procedezi, poti oricand sa apelezi la ajutorul unui specialist. Un psiholog te va ajuta sa gasesti cea mai buna abordare in tratarea fiecarei probleme ce poate aparea in relatia cu copilul.
De asemenea, si comunicarea cu partenerul de viata poate fi de folos – discuta cu acesta despre situatiile in care te afli si gasiti impreuna solutii.