redactia
Andreea Bălan trece, din nou, prin momente delicate. Spynews.ro a aflat în exclusivitate că îndrăgita artistă a fost internată pentru a treia oară. Andreea Bălan a ajuns la un spital privat, iar medicii au pus-o imediat pe perfuzii.
Andreea Bălan a ajuns iar pe mâinile medicilor. Artista a sângerat din nou şi a fost nevoie de intervenţia medicilor. Artistei i s-au format iar hematoame, care vor trebui operate.
Este ţinută sub observaţie, are un hematom sub operaţie, dar din cauză că în ultimele două săptămâni a avut deja două operaţii, în acest moment nu se poate interveni iar chirgical, Andreea Bălan fiind ţinută sub observaţie.
Andreea Bălan a ajuns la clinica unde a născut, iar a doua zi a fost operată de urgenţă. Medicii au descoperit că s-au format nişte hematoame sub operaţie şi a fost nevoie urgentă de o nouă intervenţie chirurgicală. Aşadar, vedeta a trecut în mai puţin de două săptămâni prin două operaţii grele.
Medicul Cătălin Haiduc, medic specialist obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului Filantropia, oferă proaspetelor mămici câteva informaţii care le ajută să se refacă după o naştere prin cezariană.
“Naşterea prin cezariană a fost şi este preferată de multe femei, întrucât este percepută ca o modalitate de a aduce pe lume copii fără dureri. Deşi medicina modernă ajută mamele să nască fără dureri, graţie analgeziei peridurale, care oferă confort mamei şi în timpul naşterii, şi imediat după”, spune medicul.
Cezariana nu e totuşi complet lipsită de dureri. Deşi nu există o suferinţă specifică naşterii naturale, mamele se refac mai greu după ce aduc pe lume copilul. Operaţia de cezariană este recomandată doar femeilor care, din diferite motive, nu pot naşte normal. În prezent, o operaţie de cezariană durează între 30 şi 60 de minute, iar mamele se refac relativ repede după intervenţia chirurgicală.
Pentru cezariană sunt posibile atât anestezia generală, cât şi anestezia rahidiană sau peridurală. “Este preferată anestezia de conducere (peridurală), deoarece nu afectează fătul intrauterin, oferă mamei posibilitatea de a fi trează şi de a nu pierde momentul naşterii, aşa cum se întâmplă în cazul naşterilor cu anestezie generală.
De asemenea, anestezia de conducere poate asigura un confort prelungit, o analgezie foarte sigură inclusiv în perioada de după operaţie (aproximativ 48 de ore). Celelalte tipuri de anestezie, la o oră-două după intervenţie, îşi epuizează efectul, mama începând să resimtă durerea, de altfel, normală postoperator.
Din punct de vedere al procedurilor medicale operația de cezariană, fie că este de urgență, fie că este planificată, este considerată o intervenție chirurgicală majoră cu riscurile aferente unei intervenții foarte agresive (care poate duce la lezarea intestinelor, a vezicii urinare sau la hemoragii uterine masive). La aceasta se adaugă riscul complicațiilor care pot să apară în primele 60 de zile după operația de cezariană.
Principalele complicații care pot să apăra după operația de cezariană sunt: infecții uterine, leziuni chirurgicale, pierderi masive de sânge, afectarea vezicii biliare, complicații genitale sau urinare, complicații pulmonare (prin embolie pulmonară – formarea de cheaguri care sunt transportate de vasele de sânge până în plămâni cu blocarea funcției pulmonare) și/sau cardiace, tromboembolism cerebral.
În majoritatea cazurilor, după operația de cezariană apare senzația de greață și vărsături, dureri severe de cap că efect al anesteziei. A doua mare problemă după cezariană o reprezintă complicațiile intestinale foarte dureroase – constipație, balonare și dureri abdominale severe.
După operaţie
Mama trebuie să fie permanent supravegheată, deoarece majoritatea complicaţiilor probabile apar imediat după naştere. Complicaţiile sunt legate în general de sângerări la nivelul uterului, sângerare vaginală însoţită de o relaxare a uterului, sângerări la nivelul peretelui abdominal, ce duc la formarea de hematoame şi la necesitatea de noi intervenţii.
Dacă în primele ore de la intervenţie totul decurge normal, se recomandă ca, în aproximativ 12 până la 24 de ore de la intervenţie, pacienta să fie mobilizată şi să i se suspende sonda urinară. De asemenea, e bine să fie încurajat contactul mamei cu bebeluşul, astfel încât să înceapă alimentarea la sân.
De multe ori, mamele care nasc prin cezariană au întârzieri în declanşarea secreţiei lactare. De aceea, punerea copilului la sân, cât mai devreme, duce la o stimulare a secreţiei de lapte şi la normalizarea relaţiei dintre mamă şi copil.
Pentru recuperarea cât mai rapidă, femeia trebuie încurajată să facă măcar câţiva paşi la scurt timp după operaţie.
De asemenea, revenirea la alimentaţia obişnuită trebuie făcută în funcţie de toleranţa digestivă, însă cât mai repede, deoarece mama are nevoie de energie. Reintroducerea alimentaţiei se face progresiv. La început lichide: apă plată şi ceaiuri. Apoi, lichide îndulcite şi iaurturi, care se digeră foarte uşor. Mesele trebuie să fie reduse cantitativ, dar dese, pentru ca femeia să aibă scaun.
Mamă şi pacientă
După operaţie, femeia trebuie să facă faţă atât rolului de mamă, cât şi celui de pacientă recent operată. De cele mai multe ori, mama se reface după o operaţie de cezariană mult mai repede decât după orice alt fel de intervenţie. “Este important să se ştie că pot interveni complicaţii la nivelul sânilor, legate de începerea lactaţiei, însă o igienă corespunzătoare sau o tehnică bună pot elimina aceste dificultăţi. Mai pot apărea hematoame, seroame sau abcese ale plăgii (infecţii la nivelul peretelui abdominal sau infecţii intraabdominale). Astfel de situaţii sunt din ce în ce mai rare”, spune medicul.
După intervenţia chirurgicală, pacienta este spitalizată circa 72 de ore, pentru a nu face vreo infecţie şi a monitoriza normalizarea funcţiilor. După intervenţie, ea va fi controlată la o săptămână, cât şi la şase săptămâni de la intervenţia chirurgicală.
Acasă, mama-pacient va fi permanent ajutată. Ea nu trebuie să ridice greutăţi, nici propriul copil. În primele zece zile, mama trebuie să-şi aştepte copilul în poziţia în care îl va alăpta şi altcineva să-i aducă şi să-i ia bebeluşul de la sân.
În ceea ce priveşte folclorul, conform căruia după cezariană, mama trebuie să fie atentă când râde, strănută sau tuşeşte, medicul Haiduc afirmă că lucrurile nu stau chiar aşa. Totuşi, pot apărea eventraţii, complicaţie extrem de rară, care nu e legată de tuşit sau de strănut, ci eventual de accese de tuse. Tocmai de aceea, o mămică-pacient care prezintă tuse este tratată intensiv postoperator.
Sportul
Femeile care au născut îşi doresc să-şi recapete formele pe care le-au avut înainte de a rămâne însărcinate. Acestea trebuie să ştie că în primele şase săptămâni după intervenţie (lucru valabil şi pentru femeile care au născut pe cale naturală) nu trebuie să facă deloc sport. Este o perioadă de refacere atât fizică, dar şi psihică. De aceea, în acest interval, pacientele trebuie să aibă grijă doar de odihna şi de alimentaţia lor şi a sugarului. După şase săptămâni, fie că a născut natural, fie prin cezariană, pacienta poate să înceapă recuperarea postnatală. Acest program se derulează în funcţie de toleranţa fiecărei mame. Femeile nu trebuie să uite că musculatura lor este afectată, iar articulaţiile au un grad de laxitate indusă de hormonii de sarcină. Din aceste motive, antrenamentele trebuie reluate progresiv. Abia după două-trei luni se poate spune că refacerea este completă şi că femeia şi-a revenit.
