Părinți de nota 10

Specialiștii au dezvăluit care sunt cele 10 lucruri obișnuite care îi fac pe copii cu adevărat mai fericiți

Ce îţi doreşti pentru copilul tău? Să devină faimos? Să câştige o mulţime de bani? Să câştige vreun premiu important? Probabil că şi aceste lucruri, însă din experienţă, ştim că răspunsul părinţilor e mai simplu: “Îmi doresc să fie fericit”. Acesta este răspunsul oferit de cei mai mulţi părinţi. Dar ce anume îi face pe copii fericiţi?

Iată 10 lucruri dovedite ştiinţific, care se pare că îi fac pe copii mai fericiţi:

1. Au suficient timp pentru joacă.

Timpul pe care copiii îl petrec jucându-se liber (adică fără ghidarea adulţilor şi fără scopul de a învăţa ceva) a scăzut, din anii ’50 până în prezent, din cauza tendinţei părinţilor de a programa tot timpul liber al copilului.

Specialiştii spun că lipsa timpului pentru joacă este un motiv în plus pentru care copiii dezvoltă probleme emoţionale, probleme legate de anxietate, depresie, atenţie şi autocontrol.

2. Le sunt recunoscute eforturile.

Cu toţii ne simţim bine atunci când suntem apreciaţi, de aceea specialiştii recomandă să ne lăudăm copiii şi să îi încurajăm atunci când sunt în mijlocul acţiunii şi încearcă să dea de cap unei sarcini. Astfel, vor învăţa că eforturile le sunt recunoscute şi vor reacţiona similar când îi vor vedea pe alţii străduindu-se să facă ceva.

3. Se bucură de tradiţii din familie.

Fie că e vorba de cină sau micul dejun în familie, seri în care vă uitaţi la filme sau organizarea zilelor de naştere într-un anumit fel, toate acestea oferă sentimentul de siguranţă, încredere şi apartenenţă. Toate acestea, pentru copii, se traduc în fericire.

4. Sunt lăsaţi să se descurce singuri.

Poate fi vorba de teme, curăţenie în cameră sau hobby-uri. Copiii care sunt frecvent “ajutaţi” de adulţi care ştiu mai bine cum trebuie făcute lucrurile ajung să îşi piardă motivaţia pentru activitatea respectivă şi să creadă că nu sunt capabili să o realizeze. Până când copilul nu cere să fie ajutat, e de dorit să îl lăsăm să se descurce singur.

5. Sunt acceptaţi de părinţi chiar şi atunci când sunt furioşi, trişti sau speriaţi.

Sigur că niciun părinte nu îşi doreşte să îl vadă pe copil speriat sau furios. Dar va trăi aceste emoţii fie că vrei, fie că nu. Este esenţial să îl laşi pe copil să îşi exprime aceste emoţii şi să vorbeşti cu el despre nevoile şi comportamentele care le însoţesc.

6. Sunt lăsaţi să greşească sau să eşueze.

Un copil care învaţă că eşecul nu este “sfârşitul lumii” este un copil mai puternic decât unul care nu a greşit niciodată, pentru că va şti mereu cum să se redreseze şi să încerce din nou. În plus, greşelile sunt ocazii importante de învăţare. Dacă copiii noştri nu învaţă ce înseamnă un eşec, nu vor decoperi lucruri noi şi nici cum anume să îşi gestioneze viaţa interioară.

7. Nu sunt comparaţi cu alţi copii.

Fie că e vorba de comparaţii între fraţi, fie că e vorba de comparaţii cu alţi colegi sau prieteni, comparaţiile nu aduc nimic bun. Fiecare copil are propria sa personalitate şi temperament. Comparându-l cu alţii, îi transmiţi mesajul că ţi-ai dori să fie diferit, ceea ce duce la stimă de sine scăzută, probleme emoţionale şi de comportament.

Tu cum te-ai simţi daca partenerul tău de viaţă te-ar compara cu vecina sau vecinul, de exemplu?

8. Au amintiri frumoase.

Unul dintre avantajele vieţii de părinte este că redescoperi lumea alături de copilul tău. Oferă-i copilului tău ocazii de a descoperi locuri, lucruri şi activităţi noi, împreună cu tine.

9. Au părinţi fericiţi.

Atunci când părinţii sunt fericiţi, îşi vor încuraja copiii să fie la fel. “Nivelul măsurat de fericire al părinţilor ne ajută să facem predicţii despre cât de bine se vor dezvolta emoţional, social şi academic copiii lor”, susţine Carolyn Pape Cowan, psiholog la Universitatea din California. Cum poţi fi mai fericit? Adoptă câteva dintre obiceiurile oamenilor fericiţi.

10. Au linişte în familie.

Chiar dacă aveţi probleme de discutat, ca adulţi, şi uneori vă mai enervaţi, ar fi recomandat ca toate aceste stări şi comportamente să aibă loc departe de ochii copilului. În realitate, nu conflictele sunt cele care îi afectează cel mai mult pe copii, ci modul în care părinţii nu reuşesc să găsească căi constructive de a le rezolva.