Părinți de nota 10

Declarația unui psiholog despre soarta copiilor ai căror părinți li s-au dedicat prea mult

Olga Valyaeva este psihologă și a decis să scrie un articol dur, foarte dureros, dar care poate schimba viețile mai multor oameni. Iar ideea de bază din articol este cea că părinții care decid să trăiască doar de dragul copiilor, nu fac niciun bine, distrugându-și astfel și viețile proprii, și pe cele ale copiilor lor. ââArticolul a fost publicat pe portalul lifedeeper.ru și tradus de noi din rusă.

Mama l-a crescut pe Vanya de una singură. Nu s-a căsătorit niciodată, a investit totul în fiul ei, i-a cumpărat un apartament, a plătit pentru universitate. Vanya a devenit un om minunat, de succes. Numai că el are deja 50 de ani. Nu a fost niciodată căsătorit, nu are copii. Toată viața sa am încercat să-i întoarcă datoriile neplătite mamei mele. Nu a funcționat.

Tatăl lui Ksyusha a lucrat zi și noapte, de dragul copiilor. Avea mari planuri – mai ales pentru fiica sa. Era capabilă. Și a visat că va deveni doctor. A adunat bani pentru universitate. Dar ea a refuzat.

Voia să-și trăiască viața în mod diferit. Voia să devină artist. Apoi, tata a încercat să o aducă cu picioarele pe pământ și i-a prezentat o factură. Am calculat totul acolo – cât de mult costa școala ei, hainele, mâncarea. Și a cerut banii înapoi. Trebuie să vă spun că Ksyusha nu și-a mai văzut tatăl după aceasta? Mai mult de treizeci de ani au trecut de atunci …

Mama, de dragul Irinei, a renunțat la viața sa intimă. După ce a divorțat nu a mai ieșit la nicio întâlnire, îi era frică să-și rănească fiica. Fiica a crescut și nu poate să se despartă de mama sa. Nu poate merge la întâlniri. Nu poate nici măcar să admită posibilitatea de a-și părăsi mama și de a-și trăi viața. Ira are deja 40 de ani. N-a fost căsătorită. Nu are copii.

Părinții lui Igor și ai Eugeniei erau foarte, foarte buni. Au făcut totul pentru copii, tot ce puteau, și chiar ceea ce nu puteau. Familia părea mereu prietenoasă, vacanțe de familie, sărbători.

Numai că fiind în toate doar părinții, și-au pierdut propria căsnicie. Nimic altceva nu i-a mai unit. Ei au trăit împreună timp de treizeci de ani, ca tata și mama. Și atunci când copiii au crescut și au plecat ei au divorțat.

Eugenia încă nu se poate recupera din această mare înșelăciune. Ea are deja 37 de ani, dar nu vrea să se căsătorească. Îi este frică să repete aceeași poveste tristă, căci mama ei s-a stins rapid după divorț.

Goșa este un copil apărut târziu. Întotdeauna a fost protejat și s-a avut mare grijă de el, chiar prea multă grijă. Mama lui și-a pierdut speranța de a aștepta prințul pe cal alb și a decis să nască un copil pentru sine.

Și apoi a decis că prin Gheorghe își va realiza toate visele. A încercat să-l facă un copil minune. A învățat mai multe limbi, a mers la mai multe centre de dezvoltare, a cântat la harpă… Mama era foarte mândră de el și oaspeților li se cânta mereu ceva.

Harpa este foarte exotică! Goșa însă are deja peste 40 de ani. Este divorțat. Copiii lui sunt crescuți de un alt bărbat, iar el nici nu are ceva împotrivă. Tot nu știe ce vrea. Nu a devenit un copil minune. Nu a putut să reziste. Acum doar bea. Înainte de muncă, în loc de muncă și după ea. Mama lui nu mai vede asta.

Există astfel de povești și în ele nu este niciun motiv de bucurie. Când un copil devine sensul vieții, este prea greu pentru el. Pare să fie împins într-o cameră din care aerul treptat se elimină. La început poți trăi așa, dar treptat începi să te sufoci. Ești sufocat de astfel de dragoste și de grijă.

Și de parcă ar fi puțin faptul că timp de 20 de ani sau și mai mult trăiești într-un pustiu sufocant, la un moment dat te pomenești dator. Îți mai este prezentată și o factură pentru faptul că ești oaspete. Și parcă singur ai vrea să ajuți gazdele care te-au primit în ospeție, însă e dureros când ți se prezintă o factură pentru fiecare respirație care te-a ars atâta timp…

Apoi, există opțiuni. Un copil poate plăti aceste facturi pentru totdeauna. Ca și Ira sau Vanya – din poveștile de la începutul articolului. Sau pot protesta – încep să bea, rup toate legăturile – cum au făcut Goșa și Ksyușa… Puțini oameni sunt capabili să înțeleagă și să accepte o astfel de atitudine a părinților.

Te rog, nu trăi de dragul copiilor! Găsiți-vă un alt sens al vieții, găsiți un alt sens în maternitate și paternitate. Așa că băieții și fetele mici care vin pe această planetă nu ar trebui să devină ostatici și victime ale „carității” voastre.

Lăsați-i să crească așa cum dă Dumnezeu. Ce dă este suficient. Cineva are milioane și cineva trăiește „de la salariu la salariu”, dar acest lucru nu trebuie să-l influențeze cumva pe copil.

Iubiți-vă soțul. Copiii vor crește, dar el va rămâne cu voi. Puteți oferi copiilor exemplul unei relații, astfel încât să simtă și ei nevoia de o familie, de copii. Puteți descuraja orice dorință, dacă sunteți obsedați de problemele copiilor, ignorând nevoile omului de alături.

Iubește-te. Nu uitați de tine în încercarea de a-ți face copiii fericiți. Nu renunța la o rochie de dragul noului roboțel. Nu vă schimbați cosmeticianul pentru un profesor de lecții adăugătoare. Dacă nu ai grijă de tine, ce poți da altora? Ce exemplu oferi? Ce fel de dragoste? De unde?

Căutați sensul vieții dincolo de statutul material. Această viață se va sfârși într-o zi, chiar dacă nu vreți să vă gândiți acum. Dezvoltați-vă spiritual… Puteți să extrageți puterea de acolo, în loc să o luați de la copiii voștri.

Nu trăi de dragul copiilor, te implor. Când mă întâlnesc cu oameni cărora părinții le-au dat totul și chiar mai mult, este foarte dureros să privesc în ochii lor. Mă recunosc pe mine însumi și durerea mea în multe feluri.

Văd aceste chinuri, inimi zdrobite, suflete devastate. Iar ochii lor plâng după ajutor. Durere, disperare, vinovăție… Ei – ca toți copiii – doresc cu adevărat să-și iubească părinții. Dar așa nu vor supraviețui …

Dați-le copiilor ocazia de a trăi și de a respira. Așa ei pot să crească și să se dezvolte acolo unde ar trebui să fie soarta lor. Rolul de părinți este simplu – de a turna apă la timp, de a nu-i ascunde de soare, de a-i proteja de dăunători. Apoi, copilul, ca o floare, se va descurca deja singur și va arăta tot ce este mai bine pus în el de sus.