redactia
Este foarte bine ca bebele isi suge degetul. Asa se adapteaza el la mediu si isi gestioneaza propriile emotii. Un bebe care isi suge degetul este un bebe care se dezvolta sanatos. Pe masura ce se maturizeaza, va inlocui suptul degetului cu alte modalitati de autolinistire. Dar pentru a face asta, este nevoie sa fie incurajat…
Bebe isi suge degetul: cand si de ce este bine?
Suptul este un reflex innasct si o dovada a comportamentului normal. Copilasii baga tot felul de lucruri in gura, pentru ca asa intra in contact cu lumea exterioara si invata sa faca diferenta intre ce este placut si ce nu.
Specialistii spun ca pana la 90% din prunci obisnuiesc sa bage in gurita obiectele pe care le gasesc in mediul apropiat – tetinierele, jucariile, paturica. Ei il numesc „supt ne-nutritiv”. Inainte de toate, bebelusii isi vor suge degetul.
In primul an de viata, cam trei sferturi dintre ei fac asta, mai ales in momentele in care sunt necajiti, tristi, infometati, obositi, plictisiti sau chiar supra-solicitati.
Pentru un copilas, suptul degetului este un gest linistitor, relaxant, care sporeste confortul. De aceea, vei constata ca uneori activitatea este mai degraba pasiva: bebele nu suge, ci doar isi odihneste degetelul in gura, ceea ce faciliteaza aparitia somnului.
Multi dintre bebelusii care obisnuiesc sa isi suga degetul adorm mai usor si mai devreme decat cei care nu obisnuiesc, chiar dupa ce au fost teziti din somn. Suptul degetului devine un ritual care permite copilului sa isi induca, oricand are nevoie, sentimentul de a fi in siguranta, de a fi in armonie si de a fi iubit.
Cu cat sunt parintii mai atenti si mai receptivi la nevoile afective ale copilului, cu atat mai rar va avea el nevoie sa si le implineasca singur.
Prin urmare, sansele de se dezvata de suptul degetului cresc. Statisticile arata ca aproximativ jumatate din copii vor renunta la acest ritual in decursul primului an de viata, insa la restul se poate intinde chiar pana cand intra la scoala.
Bebe isi suge degetul: cand si de ce nu este bine?
Pana pe la 4 – 5 ani, nu avem motive concrete de ingrijorare. Ce se intampla atunci? Incep sa creasca dintisorii permanenti din fata. „Impinsi” de catre deget, dintisorii se vor dezvolta anormal: vor creste stramb, nealiniati.
De aici pornind, copilul poate dezvolta probleme de dictie. Sunetele nu vor fi pronuntate corect, din cauza alinierii proaste a dintilor. De fapt, un obicei indeajus de puternic poate produce intarzieri in dezvoltarea limbajului, inca din primii ani de viata.
Copilasii nu se indura sa lase degetul din gurita pentru a imita sunetele pe care le aud la adulti, pentru a ganguri si a silabisi. Asa ca ori vor incepe sa vorbeasca mai tarziu decat ar fi cazul, ori vor invata sa vorbeasca avand degetul in gura si vor articula sunetele incorect, inca de la primele cuvinte.
In plus, copiii care abia incep sa se exprime, se vor face si mai greu intelesi de catre adulti, atunci cand vorbesc „din jurul” degetului sau al suzetei. Problemele de receptare si adeseori ignorarea copilului – la care recurg unii parinti daca nu daca nu dau de cap la ceea ce vrea cel mic sa exprime – sunt nocive pentru dezvoltarea afectiva a acestuia.
El incepe sa se simta neinteles, nesigur si anxios. Unii copii pot manifesta nervozitate si pot plange des. Atii devin apatici si tind sa comunice verbal tot mai putin cu adultii.
Mai exista un pericol: pe masura ce gurita copilului devine un culcus cald si umed pentru deget, acesta se descuameaza, pielea se usuca si foarte usor se nasc infectii ale unghiei. Disconfortul si uneori durerea provenite de aici il determina pe bebe sa isi suga si mai loial degetelul.
In tot acest timp, bacteriile rezultate din infectie (nu mai vorbim de bacteriile aduse in gura de degetele niciodata suficient de curate…) supun la riscuri organismul fragil al copilului.
Bebe isi suge degetul: cum il dezvat?
Deja am inteles ca suptul degetului este pentru copilas un ritual prin care el isi asigura necesarul de afectiune si securitate. Vulnerabilitatea si nevoile afective ale unui prunc sunt mai nuantate si mai mari decat ale unui adult.
Prin urmare, chiar si copiii securizati si ingrijiti cu atentie vor recurge intr-o anumita masura la aceasta tactica de autoechilibrare. Si aceasta pentru ca suptul este un reflex natural, innascut.
Pe masura ce se dezvolta, copilul va constata ca implinirea nevoilor lui depinde foarte mult de adultii care au grija de el. Adica va intelege ca poate primi confortul fizic si emotional de la tine – si asta si doreste.
In timp, va simti mai rar nevoia sa isi suga degetul, daca recepteaza afectiunea si securitatea cu care tu il inconjori. Asta nu inseamna ca e nevoie sa devii supra-protectoare. Dar inseamna ca e nevoie sa fii vigilenta si atenta la nevoile in schimbare ale copilului tau, sa fii flexibila si sa te inarmezi cu rabdare.
Inca un lucru pe care e necesar sa il constientizam: chiar si atunci cand copilul meu nu va mai avea nevoia sa isi suga degetul, obiceiul in sine ramane unul foarte placut si la indemana. La copil primeaza placerea, nu ratiunea. Prin urmare, nu voi astepta sa „se lase” de la sine. Copilul are in continuare nevoie sa fie ajutat si incurajat de mine sa renunte la acest obicei.
