Îl ținem în uter nouă luni și se creează acea legătură unică. Apoi îl naștem, iar el se ține scai de noi, pentru că suntem sursa lui de încredere, de siguranță. Are nevoie de toată atenția și sprijinul, de mirosul și căldura noastră. Nu știe nici măcar să zâmbească, nu știe să se coordoneze sau să își susțină corpul. Are nevoie doar să fim lângă el și probabil nici nu contează dacă îl ținem în brațe pe partea stângă sau dreaptă.
Ne solicită mult, doar mirosul nostru îl cunoaște. Vrea să simtă că suntem lângă el și noi știm că asta îi face bine. Îl luăm în brațe, fără să ne fie frică de faptul că se va obișnui prea tare acolo. Iubirea nu are limite.
După un timp realizăm că ne e mai ușor să îl ținem în brațe pe partea stângă. Oare de ce?
Am citit că mamele (70-80% dintre ele) au tendința de a ține copilul pe partea stângă pentru că acolo este inima. E ceva ce vine de la sine, dar totuși eu nu cred că acela e motivul. Mamele stângace au tendința de a ține copiii pe partea dreaptă, iar inima e tot în stânga.
Specialiștii au ajuns la concluzia că este vorba de partea dreaptă a creierului care este responsabilă de simțurile olfactiv si auditiv. Ținând copilul în brațe pe partea stângă, emisfera dreaptă a creierului trimite anumite semnale și mamele se pot ocupa mai bine de cerințele celor mici. Așa să fie?
Eu nu cred că ține doar de creier. Sunt sigură că cei care au ajuns la această concluzie au făcut multe studii și decizia lor este de necontestat, însă știindu-mă pe mine și de cum am crescut copiii, cred că mai există factori care au influențat acest obicei.
Continuarea pe emotiidemamica.ro