Părinți de nota 10

O părere dură: Le sunt datori copiii părinților cu ceva?

Acest subiect este foarte actual. Sunt 4 intrebari fecvente:

-De ce parintii asteapta de la copii intoarcerea unei datorii?

– Sunt oare datori copiii cu ceva parintilor?

-Si daca da, atunci cu ce? Cat si cu ce metoda este nevoie de platit?

-Dar daca nu? atunci ce e de facut? sa ignoram toate aceste cereri?

Este importat sa spun, ce sa facem, pentru ca noi sa nu devenim astfel (pentru ca deja pe parintii nu-i mai schimbi).

Atunci cand cineva cuiva ii este dator cu ceva, aceasta inseamna ca, in relatia este dezechilibrata. In sens ca cineva din ei doar oferea, dar celalalt doar lua.

Intre timp aceste datorii se acumuleaza si primul om din aceasta relatie are impresia ca a fost inselat. Totul i s-a luat, dar nimic nu i s-a intors.

Parintii cand au grija de copil, pastreaza in minte cel putin faptul ca atunci cand ei vor ajunge la batranete sa aiba cine sa le dea un pahar cu apa.

Parintii investesc foarte mult in copil, dorintele proprii sunt amanate pentru o alta data, si realizeza dorintele si necesitatile copilului.

Adevarul este ca, copiii ne ofera foarte mult, mai exact chiar si Dumnezeu prin copiii nostri ne ofera foarte multe. Frumusetea copilasului cand doarme, primii pasi, zambete daruite. in primii cinci ani, copiii ofera atat de multa fericire parintilor, care nu poate fi inlocuita.

Dar pentru a primi toate aceste bonusuri, este nevoie sa fim alaturi de copii. Sa avem suficiente puteri si dorinta, pentru a savura toate aceste momente importante. Sa vedem darurile si sa fim satisfacuti si multumiti.

Ei cresc in fiece minut, si iti ofera atatea minuni si fericire, dar tu nu le observi, nu atragi suficienta atentie! E de parca cand construiesti un castel din nisip si nu observi printre firele de nisip, firele de aur.

Copii intorc datoria nu parintilor, ei ramburseaza la fel de multe lucruri importante copiilor sai si in aceasta este INTELEPCIUNEA vietii. Fiind nemultumiti de copiii proprii, transmitem lipsa de multumire si catre nepoti, cat este aceasta de trist.

„Imi cer iertare mama, ca nu iti pot oferi acum nimic. Totul ce ar trebui sa iti ofer, voi oferi copiilor mei. Tie! pot sa iti ofer multumire, respect, grija de care este nevoie. Si atat. Cu mai mult nu te pot ajuta. Chiar daca mi-as dori aceasta foarte mult.

Din aceste motive nu este nevoie sa stam cu mana intinsa la usa copiilor, cerand rambursare. Sa ne invatam sa savuram azi ceea ce ne este dat de sus.

Sper ca opinia adusa in articol a fost clara si de folos. Multumesc mult!