Oricat suna a cliseu, vorbele rele o data rostite nu pot fi luate inapoi si pot produce efecte devastatoare pe termen lung in cel caruia i le adresezi. Daca esti parinte, este important sa retii ca tot ceeace ii spui copilului tau devine parte permanenta din ceeace se numeste imaginea de sine a copilului. A-ti musca limba in mijlocul unei crize de furie ca parinte poate fi frustrant, dar daca reusesti asta, intr-o zi copilul iti va multumi sau tu te vei felicita candva.
Iata care sunt 7 vorbe pe care nu ar trebui niciodata sa le spui copilului tau (si care din pacate sunt spuse destul de des de parinti, altfel nu ar exista acest top):
1. Asta este o prostie
Nimic nu este o prostie. Toata lumea mai face greseli, inclusiv tu. Poate ca tu vrei sa critici comportamentul sau actiunile unui copil dar sfarsesti prin a-i critica personalitatea, caci el nu va sti sa faca diferenta. Tine minte, copiii invata cine sunt din felul in care parintii lor ii vad. Si cu cat este mai mic copilul, cu atat mai incapabil sa faca diferenta intre comentariile tale, cand sa o ia personal si cand nu. Mai degraba spune: „Asta nu e o comportare potrivita pentru situatia asta…”, urmat de motivatie (ii explici de ce).
2. Ce e cu tine? Ce ai?
Aceasta este tipul de intrebare care bucleaza la nesfarsit in mintea cuiva. Creeaza un set intreg de vinovatii si paranoia. Copilul poate creste intrebandu-se mereu „ce e in neregula cu mine?”. Daca un adult se „sifoneaza” daca este intrebat asa de altcineva, imagineaza-ti ce se intampla in mintea unui copil de 7 ani.
3. Orice care incepe cu “Cand eu eram de varsta ta…”
Poate ca iti vine sa razi, dar stii si tu cat de usor e sa compari generatia ta cu generatia copilului tau. Desi aparent nu e nimic in neregula cu aceasta fraza, rareori ea este un instrument eficient de comunicare cu un copil. Practic demonetizezi singura lume in care copilul tau traieste, adica cea prezenta, fortandu-l sa adere la standardele si valorile tale invechite, cand ele oricum nu se mai potrivesc prezentului. In plus, indirect ii comunici copilului ca tu erai o persoana mai buna pe vremea cand erai copil ca el, astfel creand si mai multa distanta intre voi.
4. Nu pot sa te sufar!
Un parinte este bariera protectoare emotionala cea mai puternica pentru un copil. Nu ai nicio scuza sa iti faci copilul sa simta ca sprijinul sau emotional in aceasta viata a lui de fapt nu il sufera, din indiferent ce motiv punctual.
5. Ce a fost in capul tau? / Cum indraznesti sa simti asa?
Niciodata nu trebuie sa invinovatesti copilul pentru ceeace ii vine spontan, cum ar fi ce gandeste sau ce simte. Daca faci asa ceva inseamna ca strivesti personalitatea profunda a copilului tau, pentru ca foarte rar cineva in mod deliberat alege sa gandeasca sau sa simta intr-un anumit fel. Poti evalua un comportament al copilului dar el are dreptul la propriile ganduri si sentimente, oricat nu iti convine tie.
6. Asta este foarte simplu. Nu vad cum de nu iti dai seama!
Copiii ai aptitudini diferite de a invata carte. Unii invata repede, altii progreseaza intr-un ritm mai lent. Si cu siguranta niciunuia nu i se poate cere sa inteleaga lucrurile la fel de repede ca un adult. Ai rabdare. Daca ii faci sa se simta tampitei, cu siguranta le ucizi orice motivatie de a dori sa invete.
7. De ce nu poti sa fii si tu ca sora ta/fratele tau?
Acest tip de vorba nu obtine decat rivalitatea dintre frati. Ii submineaza copilului abilitatea de a se vedea pe sine drept o persoana cu aceeasi valoare umana ca sora sau fratele sau. Rezultatul: in loc sa ii lasi propria individualitate sa straluceasca in directia sa unica, copilul isi va proteja instinctiv respectul de sine, infranandu-si dezvoltarea personala. Trebuie sa iti apreciezi fiecare copil prin ceeace are el valoros individual.