Copiii nu te aud daca tipi la ei. Aceasta este concluzia unanima a specialistilor in cresterea si educarea celor mici si o constatam si pe pielea noastra. Si cu toate astea nu este parinte care sa nu fi ridicat macar o data vocea la copilul sau.
Dupa ce ca te enervezi din pricina atitudinii celui mic, constati ca si el are tentinta sa tipe. De ce oare? Pentru ca te imita pe tine, pentru ca parintii sunt aceste oglinzi perfecte ale copiilor lor si e firesc sa fie asa.
Ei oricum sunt cu ochii pe noi non-stop si suntem reperul lor in aceasta lume, bun sau rau. Daca ei ne vad pe noi dialogand problemele tipand, inteleg rapid ca asa trebuie sa faca si ei. Asa incat iese un amalgam nefericit care te aduce uneori in pragul disperarii: copilul nici nu te asculta si in plus mai si tipa.
Dar este oare posibil sa-ti mentii intr-atat de mult calmul si autocontrolul incat sa o nu iei pe “inalte” din cand in cand, obtinand astfel si autoritatea mult dorita fara sa dai un exemplu prost copilului tau?
Se pare ca da, daca stii cateva trucuri ca sa treci de clipele delicate cand simti ca explodezi si copilul face orice altceva decat sa te asculte. Iata un ghid practic pentru 6 zile care te invata cum sa nu mai tipi la copii, asa cum ni-l recomanda specialisti in parenting, prin pasi mici, zi dupa zi.
Nu iti ramane decat sa incerci sa pui in practica aceste sfaturi si sa vezi daca in cazul tau si al copilului tau functioneaza.
Cum sa nu mai tipi la copii – Ziua 1: Fii calm!
Imagineaza-ti situatia: copiii tai au o nemultumire si urla cat ii tin plamanii. Ce faci tu? De cele mai multe ori tipi la ei sa taca. Lasand la o parte faptul ca cei mici sunt “imuni” la tipetele parintilor, nu faci altceva decat sa le oferi un model de comportament.
Si anume: “cand nu iti convine ceva tipi!”. Apoi, prin fapul ca reactionezi la isterie, ii oferi copilului atentia de care el avea nevoie, si, cu alte cuvinte, ii rasplatesti comportamentul inadecvat. Solutia este deci, chiar daca pare imposibila, CALMUL.
Cum sa nu mai tipi la copii – Ziua 2: Vorbeste incet…
De fiecare data cand simti nevoia sa tipi, vorbeste incet. Orice vei cere copilului sa faca, o realizezi pe tonalitate joasa, calma, grava, chiar soptita. Instaurezi o regula noua pentru o zi: Nimeni nu are voie sa tipe/sa ridice tonul in casa, iar daca se intampla acest lucru, treci la pedepse, ca la armata: 10 flotari, 10 genuflexiuni etc.
Iar regula e valabila pentru toata lumea, fara exceptie, fie el copil sau adult. Iar daca si cei mari isi respecta “pedeapsa”, si cel mic va fi mai atent, plus ca vei fi mai credibil in ochii lui.
Cum sa nu mai tipi la copii – Ziua 3: Testul stres-ului acumulat
Este deja la a treia zi in care iti infrangi pornirile instinctive atunci cand esti enervat de ceva ce tine de comportamentul copilului si in care, probabil, ai facut si sute de genuflexiuni. E normal sa simti ca nu mai ai mult si explodezi.
Pe acest fond, al acumularii de energie refulata si de nervi si de mult autocontrol, esti mai vulnerabil in fata diverselor boacane, neatentii sau prostioare mai mari sau mai mici pe care copiii continua sa le faca.
Totusi, ai grija, copiii sunt copii si nu e bine sa-ti versi nervii pe ei la cea mai mica “abatere” numai pentru ca esti deja ca un butoi cu pulbere.
In plus, daca sunteti in public, este posibil sa detectezi si priviri “chiorase” ale diversilor care par a critica comportamentul copiilor tai si implicit veleitatile tale de parinte care nu reuseste sa si-i educe cum trebuie.
In acest caz, pare previzibil sa te “scapi” la nervi pe copii. Ziua 3 implica autocontrol in continuare si depasirea acestui tip de stres generat de confruntarea cu mediul exterior. Educatia copiilor tai se face dupa valorile familiei tale si nu dupa valorile diversilor cetateni cu care te intalnesti in fiecare zi.
Cum sa nu mai tipi la copii – Ziua 4: Tonul face muzica
Deja dupa 3 zile incheiate fara tipete, incepe sa-ti fie din ceva mai usor sa nu mai tipi la primul impuls. Asa iti dai seama ca, de fapt, tonul face muzica. Parca si copiii sunt mai calmi de cand nimeni nu mai ridica vocea.
Sunt mai receptivi si mai putin nervosi. Ziua 4 presupune experimentarea acestui tip de atitudine: in mod voit, constient, benevol, fiecare cuvant pe care il rostesti copilului va fi mai melodios si armonios, tocmai pentru ca deja stii cum sa te abtii de la tipat si incepi sa culegi primele roade de la copilul tau.
Cu siguranta vei observa ca nu mai tipa nici el chiar asa ca pana acum.
Cum sa nu mai tipi la copii – Ziua 5: Fii atent la limbajul trupului
Esti in a cincea zi in care iti stapanesti impulsurile, insa unele gesturi inca te tradeaza, chiar daca vorbesti cat se poate de incet. Copiii simt imediat nervozitatea din glas si se “contamineaza”.
Daca detectezi cea mai mica urma de nervozitate asupra copiilor, incearca sa le distragi atentia de la “subiect”. De exemplu, scoate aparatul de fotografiat si spune-le ca vrei sa surprinzi un moment special in familie, sau intreaba-i ce parere au despre o vizita la muzeul X, sau sa vada ultimul film pentru copii aparut pe piata etc.
Retine, cel mai important pe durata acestor exercitii de 6 zile este nu doar ca tu sa inveti sa te stapanesti de la a tipa la copil, dar sa il ajuti si pe copil sa isi diminueze nervozitatea. Iar pentru asta, orice mijloace pozitive de a-i muta atentia in alta parte este binevenita. In asta consta ziua 5.
Cum sa nu mai tipi la copii – Ziua 6: Constientizezi cu luciditate adevarul gol golut
Dupa 5 zile incheiate de autocontrol impus, sistemul tau nervos este ceva mai echilibrat si ai capacitate de a privi detasat situatiile principale care te anxieteaza si transforma intr-un parinte nervos.
Daca stai si analizezi “la rece” iti vei da seama de adevarul gol-golut: NU poti face mai multe lucruri de-odata. Iar dorinta de a le face este principala cauza pentru care multi parinti clacheaza nervos, devenind un pachet de nervi in fata copiilor si exacerband orice prostioara a lor ca pe ceva odios care compromite insasi menirea si reusita de parinte.
Oricat de mult ti-ar placea sa te crezi o mama eroina sau un tata superman, cand ai copii, a fi “multitasking” este doar un vis frumos. Daca vrei sa le faci pe toate in acelasi timp, nu-ti va iesi nici una dintre ele.
In schimb vei avea motive sa te enervezi, sa rabufnesti si sa tipi din nou la copii. Aceasta reactie este fireasca, supraincarcarea fizica, psihica si emotionala nu poate fi dusa de nimeni oricata vointa am avea.
Nu uita: nimeni nu-i perfect si este foarte bine sa fim asa, imperfecti. Accepta-ti limitele umane, ia-le pe rand, priveste micile sau marile nazbatii sau neascultari ale copiilor tai cu ceva mai multa toleranta, constientizand cat de repede zboara timpul si cum toate vor ramane o dulce-amara amintire cand ei vor fi mari si plecati de acasa.
Educatia si modelarea unui copil nu este usoara – nimeni nu ti-a promis, dealtfel, ca va fi – dar cu siguranta nu poate fi realizata cand esti cu nervii intinsi la maxim. Constientizeaza: nu are sens, doar nu vrei sa iasa din mana ta un viitor adult nevricos, isteric, anxios si fidel client al variilor psihologi.
Poate ca n-o sa reusesti sa duci pana la capat planul, si … hey, este in regula sa nu reusesti, doar esti si tu om si descoperi pe pielea ta ce inseamna sa fii parinte; insa o poti lua oricand de la inceput.
Incet-incet te vei obisnui si vei vedea ca “obrazniciile” si “incapatanarile” copiilor au mai putin de-a face cu ei si mai mult cu agitarea si nervozitatea noastra, a parintilor.