redactia
Pentru foarte multi oameni, fie ca sunt sau nu in masura sa judece aceasta situatie, ideea ca un parinte isi iubeste copiii in mod diferit, favorizandu-l pe unul sau pe celalalt, este ceva inacceptabil, daca nu un fapt condamabil si imoral, cel putin ceva greu de conceput.
Cand parintii prefera unul dintre copii – o realitate ce trebuie gestionata corect
Pentru foarte multi oameni, fie ca sunt sau nu in masura sa judece aceasta situatie, ideea ca un parinte isi iubeste copiii in mod diferit, favorizandu-l pe unul sau pe celalalt, este ceva inacceptabil, daca nu un fapt condamabil si imoral, cel putin ceva greu de conceput.
Si totusi, lucrurile nu sunt chiar atat de categorice si nici chiar atat de simple, atunci cand esti parinte a cel putin 2 copii.
Rezultatele recente ale unui studiu britanic la care au participat 1237 de parinti, publicate de The Telegraph, au scos la iveala faptul ca, cel putin in Marea Britanie, 62% dintre parintii care au cel putin 2 copii admit ca il prefera pe unul dintre acestia. La prima vedere pare monstruos. Se pare insa ca nu este chiar asa…
Ce spun specialistii?
Specialistii care au facut studiul, precizeaza ca aceasta tendinta de a prefera pe unul dintre copii nu tine, de cele mai multe ori, de afectivitate, ci mai degraba de felul in care este distribuita preferential atentia.
Aproximativ 8% dintre parintii intervievati admit ca isi trateaza in mod diferit copilul preferat si trebuie precizat ca in 25% dintre cazuri este vorba despre copilul mai mare. Aceasta preferinta se datoreaza in principiu faptului ca parintele poate impartasi mai multe experiente cu un copil mai mare decat cu unul mai mic.
Mark Pearson, autorul studiului, explica faptul ca cei mai multi dintre parinti sunt constienti ca nu pot acorda aceeasi atentie tuturor copiilor lor, din simplul motiv ca fiecare copil este diferit. Studiul britanic nu este singular.
De altfel, el vine in continuarea unei alte cercetari, realizate in 2009, la Bristol, in care au fost implicate 14000 de familii. La randul sau, studiul respectiv, scotea in evidenta faptul ca parintii au tendinta sa acorde o atentie mai mare copiilor mai mari, ceea ce ar putea avea repercusiuni asupra nivelului IQ al celor mai mici.
Cum se explica faptul ca un parinte isi prefera unul dintre copii?
Pentru unii pare ceva oribil, pentru altii este un fenomen absolut firesc. Cazurile in care un parinte isi marturiseste deschis preferinta pentru unul dintre copiii sai sunt totusi destul de rare, desi astfel de situatii nu sunt neaparat foarte rare, ci dimpotriva.
Un astfel de subiect este mai curand tabu si asta se datoreaza mai ales judecatii involuntare carora sunt supusi adesea parintii care indraznesc sa afirme ca isi iubesc in mod diferit copiii.
Psihanalistii vin insa in sprijinul parintilor care isi afirma aceasta dragoste diferita, spunand ca este un fenomen absolut firesc. Fiecare copil este o persoana unica, diferita de fratii si de surorile sale. De aceea este firesc ca parintele sa relationeze diferit cu fiecare dintre copii, in functie de potrivirea sau nepotrivirea dintre propriile afinitati si cele ale copiilor.
Primul copil este cel care aduce cu sine statutul de parinte
Adesea insa, aceasta preferinta se manifesta aparent neconditionat fata de primul copil, iar explicatiile, atatea cate sunt, sunt de natura psihologica. Primul copil este cel care aduce cu sine statutul de parinte si de aceea legatura care se creeaza este extrem de puternica.
Al doilea copil aduce cu sine frica de a nu trada iubirea pentru primul nascut, o frica subconstienta, pe care nimeni nu si-o planifica.
In plus, al doilea copil vine impreuna cu o serie de asteptari pe care le avem din experienta primului, insa, de multe ori, aceste asteptari sunt bulversate, incepand chiar de la simptomele sarcinii. Tot ceea ce stiam dinainte sau ni se parea ca stim, devine inutil, iar sentimentul este adesea frustrant.
O alta situatie pe care o invoca psihanalistii este legata de cazurile in care un copil este mai putin preferat din cauza ca ii evoca parintelui ceva neplacut, o persoana pe care nu o agreeaza etc. Este vorba, spre exemplu, de acei copii care amintesc de cineva din familie, din cauza unei trasaturi mostenite, a unui defect de care sunt complexati, de fapt, parintii insisi.
Preferinta – o chestiune de afinitati
A-ti prefera unul dintre copii nu inseamna a-l iubi mai mult, ci mai degraba a-i aprecia mai mult anumite calitati, altfel spus inseamna a avea anumite afinitati. O astfel de preferinta, bazata pe afinitati, ar putea fi in avantajul copilului, ajutandu-l sa-si descopere propriile aptitudini, preferinte, abilitati etc.
De asemenea, acest mod de a fi preferat poate reprezenta un impuls in construirea caracterului. Spre exemplu, daca copilul va fi constient ca mama il place pentru ca este ordonat sau ca bunica il apreciaza pentru ca are simtul umorului, isi va cultiva aproape instinctiv aceste calitati.
La randul sau, un copil poate avea preferinte pentru unul dintre parinti, pe baza acelorasi afinitati, ceea ce nu inseamna ca nu isi iubeste ambii parinti. Mai curand decat preferinte, exista un soi de aliante care se incheie tacit in sanul familiei si care au un rol pozitiv, de a echilibra eventuale tensiuni ce pot exista.
