redactia
V-ați gândit vreodată în ce fel materialul genetic al copilului vostru interacționează cu mediul înconjurător? Poate că întrebarea vă sună ca dintr-un film științifico-fantastic, însă răspunsul este extrem de simplu.
Vă invităm să parcurgem împreună o scurtă introducere în genetică și să descoperim ce caracteristici ale copiilor sunt înnăscute, și nu dobândite. Dacă înțelegem ce alte aspecte, pe lângă înfățișare, nu pot fi schimbate, vom fi capabili să pricepem dinamica din familie mai bine și, în final, să creăm mediul propice pentru dezvoltarea sănătoasă a celor mici.
ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) conține instrucțiunile genetice care determină modul în care orice organism funcționează. Cum arătăm, ce abilități avem, cum funcționează creierul – totul este dictat de ADN.
Asemenea unei rețete, ADN-ul conține lista cu ingredientele folosite, acestea fiind reprezentate de materialul genetic, moștenit de la părinții biologici. În general, atunci când suntem copii, influența mediului înconjurător asupra dezvoltării noastre este mai pronunțată, însă, pe măsură ce înaintăm în vârstă, caracteristicile moșteninte genetic „preiau conducerea”.
Pe scurt, acesta este procesul prin care genele stocate în ADN influențează modul în care ne dezvoltăm ca indivizi: codul din ADN este tradus și transformat în proteine, cu ajutorul aminoacizilor; proteinele, de mai multe tipuri, printre care hormoni și enzime, sunt cele care determină modul în care interacționăm cu mediul înconjurător.
Totuși, dacă ADN-ul nostru conține anumite gene, nu este obligatoriu ca acestea să se manifeste. Deși anumite trăsături sunt „scrise” în ADN, este posibil ca aceste părți de cod să nu fie niciodată activate.
