redactia
Stiu ca ne iubiti copiii si ca va este dor de ei si ca singurul lucru pe care vi-l doriti este sa le vedeti ochii sclipind de iubire pentru voi.
Stiu ca vreti sa le oferiti ceva care sa le faca viata mai frumoasa si sa le bucure copilaria.
Asa ca, dragi prieteni si rude, sa stiti ca va spun cu toata dragostea: FARA JUCARII.
Copiii nostri nu au de fapt nevoie de atat de multe „lucruri'”, au nevoie doar de prezenta noastra in viata lor, de iubire si de sprijin.
Imi aduc aminte cand eram mica cum povestea mama despre copilaria ei, cum facea papusi din carpe si le punea par din matase de porumb, cum mergea 5 kilometri pana la scoala prin zapezi mari cat casa si cum isi punea picioarele pe soba in casa bunicii cand se intorcea; cum avea cateva doar cateva hainute, dar parintii ei, bunicii mei, o ducea in fiecare an la oras sa ii cumpere o rochita si sandalute noi de piele de Paste, cum se juca pana seara tarziu pe ulita cu copii din sat si cum isi aminteste inca mirosul de fum de la cosurile sobelor iarna, sau gustul pestelui pescuit la copca de bunicul. Mama a avut o copilarie simpla, umila.
Si acum, de fiecare data cand ne viziteaza de Craciun, vine incarcata de jucarii pentru copiii nostri.
Sigur, pare un vis pentru un copil de 4 ani, dar cand vine vorba de jucarii si copii, este posibil ca prea mult sa fie intr-adevar putin prea mult.
Cand vine bunica cu cadouri, copiii mei deschid repede cutie dupa cutie, fara sa isi faca timp sa aprecieze ce se afla in fiecare dintre ele, inainte de a o desface pe cealalta. Este ca si cum au un apetit de nestavilit pentru MAI MULT!
Poate ca bunica nu face decat sa isi traiasca visul copilariei sale prin ochii copiilor nostri; este bine intentionata, insa nu numai ea aduce saci de cadouri in casa noastra.
Daca calculezi jucariile primite de Craciun de la ambele seturi de bunici,
Cu cele primite de zilele de nastere,
Cu toate dulciurile si bunatatile aduse de prietenii nostri de fiecare data cand ne viziteaza, pentru ca nu se pot abtine sa nu le cumpere copiilor „cate ceva” de fiecare data cand ii vad,
Mai adauga si „maruntisurile” pe care familia si prietenii le achizitioneaza pentru cei mici, asa…impulsiv, inainte de a pleca dintr-un magazin,
Si cateva obiecte de „arta” care parca au venit de pretutindeni,
Ah, si colectia de abtibilduri si de pietre („Dar mami, este piatra mea portocalie preferata!”- nici nu stiam ca poti avea o piatra portocalie preferata)
Si uite asa casa noastra este plina ochi de jucarii si tot felul de chestii. Puzzleuri pe jumatate terminate (pentru ca unele piese lipsesc intotdeauna), carti cu pagini rupte, schelete de corturi fara panza, seturi de Lego cu piese disparute in actiune…
Avem o gramada de jucarii si insuficient spatiu sa ne jucam cu ele!
Si cea mai mare ironie dintre toate? Camera de joaca este inutilizabila pentru ca este plina ochi de jucarii peste tot, tot timpul, asa ca nu ai cum sa te joci pentru ca nu ai unde!
Asa ca atunci cand am facut curat anul acesta, am triat jucariile si am renuntat la 75% dintre ele.
Am donat mai bine de 30 de saci de jucarii copiilor nevoiasi.
