Parinti de nota 10

Cum se schimbă un bărbat după ce devine tată de fată

Am urcat la etajul 5 a Maternităţii. Nu a călcat încă picior de bărbat pe aici. Am fost conduşi într-o cameră de spital separată. Din secţiile vecine se auzeau ţipete, gemete, plânsete… DOAMNE UNDE AM AJUNS!!!

Ce să fac acum!!! Dar frica a fost învinsă de dragoste.

Soţia avea contracţii slabe. Nu voi descrie întreg procesul de travaliu… dar… NU MI-A FOST NICIODATĂ ATÂT DE GREU! I-au pus o picurătoare… dar ceva nu era în regulă cu ea. Am ieşit în hol şi am strigat cu toată forţa: „SORĂĂĂĂĂ”! Toate gravidele au amuţit. Deodată două dintre ele au început să nască, mi-au spus mulţumesc mai târziu că am strigat.

De la ora 5.00 dimineaţa până la 13.00 – nu am fumat, nu am fost la veceu – tot acest timp am stat lângă soţia mea. Îi făceam masaj… Ea a anunţat medicul că trebuie să nască… pentru că la ora 18.00 ne vor aduce frigiderul şi eu trebuie să fiu acasă…

La prânz eram stors de puteri. Când ne-au mutat în secţia de naşteri, îmi doream să dispar, să leşin… Dar conştiinţa nu m-a lăsat. Doamne chiar este adevărat??? Mă chinuiam împreună cu soţia mea… Aveam impresia că voi exploda… ochii îmi erau roşii… încă un pic şi „năşteam” împreună cu ea în sensul direct… numai că s-ar fi uimit toţi cei prezenţi de ce putea să iasă… 🙂

Un strigăt straniu… linişte… Cele câteva secunde mi s-au părut ore. Simţeam cum se mişcă firele de păr şi îmi încărunţesc…

Şi deodată, s-a auzit cea mai frumoasă voce, mica noastră minune anunţa omenirea că a venit pe lume. M-au informat că este fetiţă… Nu m-am abţinut şi am început să plâng în hohote. Toţi cei care erau prezenţi se uitau nedumeriţi la mine… M-au felicitat… dar eu plângeam…

SCUMPE FEMEI! VĂ MULŢUMESC!