Părinți de nota 10

10 greșeli de educație a copilului care îl vor afecta la maturitate

Statisticile dezvaluie o realitate trista si ingrijoratoarea: majoritatea abuzurilor asupra copiilor au loc in familie, iar abuzatorii sunt in cele mai multe cazuri adulti in care copiii au incredere. Neglijarea copilului ramane cea mai raspandita forma de abuz.

Toti parintii pot gresi si pot cadea uneori in capcane. Nu exista parintele perfect, care sa stie in orice moment cum sa reactioneze si cum sa se comporte cu copilul sau. Insa atunci cand greselile sunt frecvente si parintele persista in greseala, creste probabilitatea aparitiei unor probleme de comportament la copii.

Iata zece dintre cele mai intalnite greseli ale parintilor care afecteaza dezvoltarea emotionala si comportamentala a copilului. Sunt totodata 10 forme pe care abuzul asupra copiilor le poate lua: de la abuz fizic, la abuz emotional sau verbal.

Observa numai comportamentele neadecvate ale copilului si ignora comportamentele „bune”

Unii copii nu primesc nicio atentie din partea parintilor / adultilor atunci cand se comporta bine, si de aceea acest comportament se va repeta mai rar.

Daca cei mici sunt ignorati atunci cand se comporta frumos, dar sunt certati si atentionati atunci cand sunt neascultatori, pot invata ca singurul mod de a obtine atentia adultilor este sa adopte comportamentul nedorit.

Toti copiii (si toti adultii) – au nevoie de laude. Acestea ii ajuta sa repete comportamentele asteptate de catre adulti si sunt un bun reper, cu ajutorul carora copiii isi vor putea regla manifestarile.

Nu va limitati deci la a va certa copilul pentru ce nu face bine! Laudati-l atunci cand se poarta frumos si cand va asculta.

Se cearta in fata copiilor

Copiii sunt foarte sensibili la conflictele adultilor si invata foarte mult observand comportamentele altora. Daca cei mici vad ca parintii se infurie, striga unul la celalalt, vor invata ca este in regula sa tipe cand au o problema.

Copiii ai caror parinti ii lovesc, vor avea tendinta de a lovi si ei. Baietii pot deveni mai agresivi, iar fetele mai stresate, deprimate atunci cand vad certuri intre parinti.

Acei copii care sunt expusi la violenta sau educati prin metode violente, atat verbal cat si fizic, pot dezvolta probleme emotionale si comportamentale care ii impiedica sa dezvolte relatii sanatoase cu ceilalti copii si care le vor afecta viata relationala ca adulti.

Tipetele provoaca teama si anxietate, iar copilul se va manifesta plangand si devenind agitat.

Transmit mesaje emotionale gresite, care ii invalideaza pe copii

Cei mai multi parinti isi exprima neumultumirea fata de copil, si nu fata de comportamentul acestuia. Spun adesea „esti rau”, cand ar trebui sa spuna „ai facut un lucru rau”, fara sa isi dea seama ca este o mare diferenta intre cele doua afirmatii.

Astfel de exprimari pot afecta stima si imaginea de sine a copilului. Folosirea unor apelative precum „prost”, „idiot” sau incercarea de a trezi sentimentul de vina („ce ar crede tata daca te-ar vedea in halul asta”), ii poate face pe copii sa fie mai cooperanti din cauza rusinii insa, pe termen lung, copiii astfel dojeniti se vor simti suparati si ostili.

Pedepsesc copilul in momente de furie sau de criza

Atunci cand isi pedespesc copiii in momente de furie, exista intotdeauna riscul ca parintele sa se piarda cu firea si sa raneasca copilul.

Factori de stres precum problemele financiare, dificultatile de la locul de munca pot extenua parintele si il pot aduce in punctul in care se infurie la cea mai mica greseala a copilului, pedepsindu-l in mod neadecvat. Repetarea unor astfel de situatii il vor face pe copil sa se simta confuz si trist sau furios, ca raspuns la furia parintelui, iar pe termen lung sa manifeste o instabilitate in comportament, ca urmare a inconsecventei parintelui in disciplinare.

Nu isi manifesta afectiunea

Multi parinti uita sa isi exprime afectiunea, nu au fost obisnuiti sa o faca sau considera ca pe copil e mai bine „sa il pupi in somn”. A fi distant emotional fata de copil il invata pe acesta sa nu cunoasca emotiile, sa nu le exprime. Pe termen lung, aceasta greseala a parintilor va afecta relatiile copilului cu ceilalti, va provoca frustrare, anxietate.

O metoda prin care parintii isi pot manifesta interesul si grija pentru copil este exprimarea frecventa a afectiunii fizice. Atingerile, imbratisarile, gadilatul, ii ajuta pe copii sa creasca intr-un mediu in care simt afectiunea si increderea de a manifesta si primi afectiune.

Afectiunea manifestata in primii ani de viata ai copilului ii ajuta sa formeze legaturi stabile cu parintii.

Au asteptari nerealiste de la copil

Foarte des, parintii isi stabilesc asteptari fata de copiii lor, care sunt peste posibilitatile acestora. Acesti parinti au anumite convingeri, rigide, despre cum ar trebui sa se poarte copilul si ce realizari ar trebui sa aiba. Acesta este unul dintre factorii des intalniti in abuzul emotional asupra copilului.

Cand copilul esueaza in a atinge aceste asteptari, parintele poate reactiona prin izolarea acestuia, printr-un comportament rece fata de el sau chiar prin stabilirea unor asteptari si mai ridicate. Toate acestea sunt reactii abuzive, desi multi parinti nu recunosc asta.

Atunci cand asteptarile adultilor sunt realiste, este usor pentru copil sa experimenteze succesul si sa se simta valoros. Pe de alta parte, cand asteptarile sunt prea mari sau prea rigide, parintii isi exprima dezamagirea in legatura cu actiunile copilului.

Cu cat aceste dezamagiri sunt exprimate mai des, cu atat copilul se poate considera mai putin valoros, acest lucru scazandu-i stima de sine.

Nu sunt disponibili pentru copiii lor

A fi disponibil pentru copilul tau inseamna mai mult decat a-l ajuta la lectii, a-l lua de la scoala, a-i pune masa. Inseamna a comunica si a te juca cu copilul tau, creand astfel o conexiune care construieste increderea copilului in el insusi, il ajuta sa aiba relatii reusite cu alti copii sau adulti, ii da sentimentul de siguranta intr-o lume pe care inca nu o cunoaste.

Relatiile pozitive dintre copii si parinti conduc la structurarea pozitiva a personalitatii copilului, in timp ce relatiile defectuase dintre parinti si copii au efecte negative asupra copilului, ce se vor manifesta mai tarziu in viata adultului prin agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate.

Sunt hiper-protectivi cu copiii lor

Copiii care nu invata sa rezolve probleme se vor simti inferiori. Parintii care ii protejeaza pe copii de tot ce ii inconjoara, ii impiedica pe acestia sa-si formeze abilitati de rezolvare a situatiilor cu care se confrunta si ii fac sa se simta inutili.

Apeleaza la bataie pentru corectarea imediata a comportamentului copilului

Multi parinti folosesc inca bataia pentru a corecta comportamentele nepotrivite ale copilului. Din pacate insa aceasta este o falsa solutie si, mai mult, este generatoare de frica, furie, comportament agresiv din partea copilului. Bataia distruge sufletul copilului si are consecinte pe termen lung, putand afecta viata emotionala si relationala a viitorului adult.

Nu apeleaza la ajutor profesionist atunci cand au nelamuriri sau nu stiu cum sa procedeze

Este o greseala grava si din pacate inca des intalnita, aceea ca multi parinti nu accepta faptul ca ar putea avea nevoie de ajutor in gestionarea relatiei cu propriul copil.