Orice casnicie are suisurile si coborasurile sale iar conflictul nu este o caracteristica pe care o intalnim numai la casniciile care se destrama, ci si la cuplurile care au o relatie buna si plina de insemnatate.
Numeroasele studii stiintifice facute pana in prezent ne ofera informatii in legatura cu pericolele la care sunt expusi copiii care sunt martorii certurilor dintre parinti, de la felul in care astfel de experiente le pot modela gandirea si le pot influenta comportamentul si trairile interioare, pana la tipurile de personalitate pe care le pot dobandi ca adulti.
Cu cat nivelul de distres este mai ridicat intr-o familie, cu atat copilul are mai mult de suferit.
Este orice fel de conflict intre parinti o trauma pentru copil?
Cu siguranta nu. Conflictul este un fenomen natural care se poate desfasura intr-o maniera functionala si de urma caruia poti ajunge la un consens, mai ales daca iti faci un obiectiv din a invata, pas cu pas, cum sa gestionezi asemenea evenimente. Nimeni nu se naste invatat iar reglarea emotiilor negative s-a dovedit a fi unul dintre cele mai complicate procese.
Pe de alta parte, copiii care sunt martorii neintelegerilor frecvente dintre parinti nu isi mai pot reveni asa de repede din cauza amintirilor neplacute care isi lasa amprenta asupra lor. In plus, copiii imita ceea ce vad – mai ales cand vine vorba de obiceiurile de acasa.
Care sunt efectele neintelegerilor dintre parinti asupra copiilor?
Dificultati in gestionarea propriilor impulsuri legate de furie si violenta, fie din nevoia de a compensa lipsa de control si siguranta din mediul familial, fie pentru ca au invatat ca un astfel de comportament este normal, sau pur si simplu pentru ca nu stiu cum sa procedeze mai bine. Astfel de copii pot ajunge sa aiba probleme cu legea si sa dezvolte, la varsta adulta, o personalitate antisociala.
Tendinta de a petrece foarte mult timp de unii singuri, nearatand-se interesati de a incepe sau intretine relatii de prietenie. Acesti copii ajung, treptat, sa se simta in siguranta numai de unii singuri si arata semnale clare de distres emotional atunci cand sunt expusi unor situatii sociale – iar de aici pana la primele simptome de depresie este o distanta foarte scurta.
Existenta sentimentului de vinovatie: multi copii ajung sa se simta responsabili pentru discutiile aprinse dintre parinti, mai ales daca acestia se cearta din cauza diferentelor de opinie fata de disciplinarea odraslelor sau problemele pe care acestia le intampina la scoala.
Unii copii ajung chiar sa creada ca este datoria lor sa ia apararea unuia dintre parinti sau incearca sa-i multumeasca pe ambii – efectele sunt la fel de devastatoare pentru fiecare dintre aceste situatii.
Care sunt solutiile:
Invata aptitudini de comunicare asertiva si empatica. Asa cum spuneam de la bun inceput, cum conflictul nu poate fi evitat, tot ce iti ramane de facut este sa inveti sa comunici sanatos – va fi un pas bun si pentru relatia de cuplu, si va fi si un exemplu benefic pentru copilul tau.
Nu critica celalalt parinte in fata copilului. Pentru ca el va iubeste pe amadoi si pentru ca stabilitatea lui emotionala depinde de buna voastra intelegere.
Nu te confesa copilului despre problemele de cuplu.
„Tatal tau nu imi mai arata ca te iubeste”, „Maica-ta nu stie decat sa ma critice” – astfel de cuvinte pot avea un efect asupra copilului.
Ajuta-ti copilul sa isi exprime si sa isi gestioneze emotiile. Daca s-a intamplat sa fie martorul unor certuri mai serioase, ostilitati verbale sau abuz fizic, este esential sa-l ajuti sa iti vorbeasca despre impactul pe care acele evenimente l-au avut asupra lui.
Unii copii se deschid mai usor, altii mai greu, iar daca ranile sunt adanci, si raspunsul va fi unul de proportii. Nu-l judeca pentru ce simte ci pur si simplu asculta-l, intelege-l, asigura-l ca de acum incolo va fi in siguranta, si tine-te de promisiune.