redactia
Curatarea urechilor la copii reprezinta o procedura delicata, pe care multi parinti nu stiu cum sa o abordeze corect. Iata cum se realizeaza aceasta conform specialistilor si cateva sfaturi care va pot fi de ajutor.
Sfatul specialistului
Doamna conf. doctor Madalina Georgescu, ne ofera urmatoarele informatii:
„Grija noastra pentru copii se manifesta permanent, ceea ce este de dorit. Copilul trebuie sa se simta dorit. Uneori insa, mai ales la primul copil, grija constructiva este adesea insotita de teama sau de excese care, uneori, pot dauna.
Unul dintre aceste exemple este, in opinia mea, dorinta de a curata excesiv urechile bebelusului. Dupa medicfiecare baie, mamicile insista asupra curatirii urechilor pentru ca pruncul sa nu aiba ceara. Cateva lucruri trebuie mentionate:
– foarte rar copii mici (sub un an) au o secretie excesiva de ceara care sa determine formarea de dop; deci nu trebuie sa avem acesta temere;
– urechea, conductul auditiv extern, trebuie sa fie libera, aerisita (fara vata in urechi) si in marea majoritate a cazurilor, se curata singura;
– folosirea betisoarele de urechi la copii (obligatoriu cele cu opritor, pentru a diminua riscul unor leziuni accidentale ale pielii sau ale timpanului) trebuie sa fie ocazionala. La copii rolul lor, in mod real, este de a absorbi apa din urechi dupa baie, nu de a curata ceara.
– ce trebuie sa ne preocupe este ca urechea sa nu ramana umeda dupa baie, nu sa nu aiba ceara, acest ultim considerent fiind o problema doar foarte rar intalnita in cazul copiilor mici.
Ce sugerez mamicilor este ca dupa fiecare baie sa scurga apa ramasa in conduct, pentru ca astfel se scade riscul unei otite, risc care este mai mare daca copilul sta cu urechea umeda in frig sau vant (la mare).
Scurgerea apei din urechi se poate realiza foarte bine cu coltul prosopului de pe masa de infasat, care sugerez sa fie din bumbac.
Astfel, se intoarce copilul pe fiecare parte si, cu coltul prosopului se tamponeaza deschiderea intrarii in ureche (in conductul auditiv extern), apasand usor pe proeminenta din fata urechii, spre obraz (tragus). Se combina eficient doua mecanisme: gravitatia, capul fiind aplecat pe ureche si efectul de pompa pe care-l imprimam apasand usor pe tragus.
Aceasta manevra simpla este suficienta pentru a elimina apa din conduct si complet neinvaziva, comparativ cu utilizarea betisoarelor, la care exista riscul de a zgaria pielea din conduct si de a produce noi o otita externa copilului.
Celor care folosesc totusi betisoarele de ureche, le sugerez sa le tina intr-un mediu uscat, deoarece intr-un mediu umed, cum este cel din baie, vata hidrofila absoarbe umezeala si favorizeaza cresterea miceliilor (ciuperci) pe ele, ceea ce poate determina copilului o otita micotica.
Concluzionand, este suficient prosopul de bumbac pentru a curata urechea copilului, eventual un control pediatric periodic (la sase luni) pentru a fi siguri ca nu exista dopuri de ceara (mai ales la copiii de peste trei ani).”
Doamna doctor Paraschiv Gabriela Ruxandra:
„Aparitia unui copil creaza o mare bucurie in sanul familiei si o multime de intrebari legate de ingrijirea acestuia. Ca urmare, apar si intrebarile legate despre cum ar trebui ingrijite urechile micutului.
In principiu in primele saptamani copilul va fi imbaiat in apa cu solutie slaba de permanganat de potasiu sau daca medicul pediatru o permite se vor folosi produse de curatareigiena specifice varstei, hipoalergenice.
Este de evitat intrarea apei in urechi deoarece aceasta favorizeaza aparitia otitelor la copii. Secretia de cerumen (care este hidrofila, adica se dizolva in apa) este determinata genetic si poate diferi de la o ureche la alta. Urechea are sistemul ei propriu de autocuratare, ca un covor rulant ce elimina spre exterior cerumenul secretat de glandele ceruminoase care se gasesc in portiunea externa a conductului auditiv.
In portiunea interna nu exista glande ceruminoase ca urmare nu se formeaza cerumen in aceasta portiune.
Se va curata de a lungul vietii doar meatul conductului auditiv extern cu degetele umede fara sapun (pentru ca el creste cantitatea de cerumen) si se va sterge cu varful unui prosop moale la fiecare baie. In rest se va spala pielea din spatele urechii/retroauricular si pavilionul urechii in mod normal cu grija, ferind intrarea apei in ureche.”
Domnul doctor Balanescu Mircea Ioan, Medic primar ORL:
„Toaleta urechilor copilasilor reprezinta un gest important in mentinerea igienei atat a pavilionului urechii, cat si a CAE (conduct auditiv extern – canalul ce porneste de la orificiul pavilionar pina la timpan).
In acest canal se pot acumula diferite reziduuri din atmosfera (praf, pulberi etc.) cat si cerumenul ce reprezinta o secretie normala a glandelor ceruminoase din pielea ce tapeteaza acest canal.
Acumularea in exces (cantitate ce difera de la un individ la altul) a acestui cerumen, cat si impregnarea acestuia cu praf ori pulberi duce la formarea unui dop ce astupa CAE si deci la instalarea unei hipoacuzii destul de suparatoare. Neindepartarea acestuia pe langa hipoacuzie poate antrena leziuni infectate cu diferite bacterii cat si cu ciuperci.
Este tabloul clinic al otitei externe difuze (dureri intense la atingerea pavilionului, mancarimi, scurgeri etc.)
Vorbind de copii sa nu uita acumularea de reziduuri placentare si meconium ce pot determina aceeasi simptomatologie la nou nascuti. De asemenea amintesc de introducerea in CAE de corpi straini (corpi straini neanimati) sau patrunderea accidentala de corpi straini animati (insecte).
Iata o serie de motive pentru care toaleta auriculara se impune inca de la varsta de nou nascut pana la varsta mediccand copilul instruit de noi va reusi sa isi curate periodic urechile singur.
Nu trebuie sa uitam ori sa minimalizam aceast aspect de igena, urechea fiind un important organ de simt alaturi de vedere, gust, miros. Rutina toaletizarii urechii inceputa de noi parintii va deveni un obicei pe care copilul il va mosteni asa cum este spalatul pe maini si dinti ori suflatul nasului.
Scobitul in ureche cu diferite obiecte cum sunt agrafe, pixuri, scobitori trebuie sanctionat rapid la copiii de varsta scolara. Leziunile produse de aceste obiecte pot fi minime, reducandu-se numai la o mica sangerare, dar pot fi si importante mentionand in acest sens furunculul de CAE sau ruptura de timpan.
Toaleta auriculara incepe inca din perioada de nou nascut, cand cu blandete cu apa si sapun curatam pavilionul urechii atat a reliefului exterior cat si a santului retro-auricular. Cu un servet curat, tamponam pavilionul eliminind excesul de apa.
Posibilitatea de a ramane lichid in CAE este mica acesta avand o inclinare in panta catre exterior iar apa ramasa cateva picaturi se vor scurge. Depresiunea din jurul orificiului auricular (conca) se va sterge cu betisoarele create special acestui scop.
Aici as dori sa fac o precizare. Din practica de zi cu zi am constatat ca parintii asociaza notiunea de bat, si ma refer la betisoarele auriculare cu verbul „a baga”. Sub nicio forma nu se va baga…introduce betisorul in conductul auditiv extern existind riscul unor leziuni nedorite care vor sangera sau infecta.
Betisoarele inlocuiesc in secolul nostru curatarea facuta de bunici cu coltul de la sort sau tanpoanele de vata intarite prin rularea intre degete. Pentru cei mai neindeminatici s-au creat betisoarele cu opritor ce impiedica introducerea mai in profunzime a betisorului.
Recomand totusi ca inainte de folosire betisorul sa fie introdus cateva secunde in alcool.
La nou nascut, sugar putem incheia igena urechii externe cu aplicarea pe tegument a cateva picaturi de vitamina A uleioasa, pielea va deveni fina si catifelata.
Toaletarea urechilor se va face la sfarsitul baii generale, dar si de cate ori vom observa pavilionul incarcat de cerumen ori lapte sau alte alimente de varsatura. Cerumenul necuratat la nivelul orificiului auditiv extern se poate inmuia citeva zile introducand cateva picaruri de vitamina A solutie uleioasa seara la culcare, orificiu ce va fi acoperit pana dimineata cu dop de vata.
Cerumenul se va inmuia si se va prelinge, usurand astfel curatarea lui. Sub nicio forma nu se va introduce la copil apa oxigenata. Aceasta va arde tegumentul creand leziuni greu de vindecat. Leziunile tegumentare se pot extinde catre cartilajul pavilionului distrugandul cicatricea ulterioara si deformind definitiv urechea.
In incheiere fac o singura recomandare: nu ezitati niciodata sa va adresati medicului ORL-ist pediatru atunci cand aveti suspiciunea unei afectiuni otice si aici ma refer la durerea importanta la atingerea pavilionului auricular asociat cu plansul nejustificat, scurgeri in exces de cerumen ori alte secretii suspecte, dar si existenta de corp strain auricular ori scaderea de auz si incercati pe cat este posibil sa NU interveniti prin diferite procedee cunoscute (de la parinti, prieteni, informatii media etc.) de a rezolva singuri aceste probleme. Urechea ca si ochiul, nasul sunt organe de simt a caror functionare alterata ii vor marca pe copii nostri toata viata.”
