redactia
Psihologii contemporani îi îndeamnă pe părinți să le pună copiilor cât mai puține restricții. Astăzi, adesea poți auzi expresii de genul că ,,părinții noștri ne-au educat greșit și că astfel am crescut niște copii complexați și nefericiți”. Asta pentru că în educația veche cică nu se încurajau ideile de personalitate, alegere sau libertate.
Un studiu sociologic vine să argumenteze ideea că ,,părinții severi reușesc totuși să crească niște copii de succes”. Iată câteva detalii interesante, însă trebuie subliniat din start că severitatea n-are nici o legătură cu violența fizică, ci se referă la exigență și la stabilirea anumitor limite.
Universitatea din Essex a făcut un studiu care a durat 6 ani și la care au participat 15.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 13 și 14 ani. S-a demonstrat că de fapt copiii cu au avut parte de o educație mai severă au devenit mai perseverenți și mai încrezuți.
Copiii la care mamele erau intransigente reușeau într-o proporție mult mai mare să absolvească universitatea și să-și găsească un serviciu bun. Totodată fetele provenite din familii cu educație mai severă s-au dovedit a avea șanse mult mai mici să rămână însărcinate în afara căsătoriei.
Chiar dacă relația dintre copil și părinte nu este cea mai călduroasă, copilul este întotdeauna influențat de principiile și sfaturile părinților săi. Chiar dacă fiecare om ia deciziile de sine stătător, educația pe care a primit-o acasă este un factor major de influență în acest proces.
Se știe că de fapt copiii cu părinți severi au un grad de responsabilitate mult mai mare, susțin psihologii, fapt ce rămâne valabil și în viața matură. Obișnuința este o forță imensă în viața oricărui om, iar o educație de calitate este cea mai bună obișnuință pe care o putem deprinde în copilărie.
Părintele trebuie nu pur și simplu să îi interzică ceva copilului, ci și să îi explice foarte clar motivele, astfel încât copilul să le înțeleagă și să își formeze singur anumite limitări.
Dacă copiii sunt încăpățânați din fire, un cuvânt de valoare se pierde pentru moment, dar mai târziu sau mai devreme el ajunge la mintea copilului. După ani de zile, copilul poate să mulțumească pentru că părintele l-a oprit la timpul potrivit să facă anumite lucruri necuviincioase pentru el.
Tu ce părere ai despre rezultatele acestui studiu?
