redactia
Probabil că te-ai întrebat de multe ori în timpul sarcinii cu cine va semăna bebeluşul pe care îl porţi în burtică. Oare cel mic va avea ochii tăi? Copilul va moşteni temperamentul tatălui? Ce moşteneşte, de fapt, bebeluşul de la părinţii săi?
În timpul sarcinii, părinţii se întreabă adeseori cu cine va semăna bebeluşul lor: care va fi culoarea părului său a ochilor, de la cine va moşteni temperamentul şi anumite afinităţi sau chiar cât de inteligent va fi. Însă, deşi uneori genetică ne poate oferi câteva răspunsuri, nu întotdeauna calculele noastre se dovedesc corecte. De ce? Pentru că niciodată nu vom putea lua în calcul corect toate caracteristicile pe care bebeluşul le poate moşteni din familiile părinţilor. În plus, există anumite caracteristici psihice sau de comportament care nu sunt moştenite, ci învăţate în decursul vieţii.
Ce sunt genele?
Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează moştenirea caracteristicilor fizice sau psihice ale omului, trebuie să înţelegem câteva lucruri. Genetica este o ramură a biologiei care studiază fenomenele şi legile eredităţii şi ale variabilităţii organismelor vii. Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a avea o informaţie genetică, care se transmite de-a lungul generaţiilor. Variabilitatea este proprietatea fiinţelor vii de a se deosebi unele de altele. Gena este un segment din molecula de ADN, care determină apariţia unui caracter şi poate fi de două feluri: dominantă (care se manifestă) sau recesivă (care nu se manifestă).
De fapt, genetica este destul de simplă: fiecare celulă din corpul nostru conţine 23 de perechi de cromozomi, fiecare cromozom purtând milioane de informaţii (ADN). Pentru fiecare trăsătură fizică, genetică, de sănătate sau mentală pe care o moştenim, primim două gene: una dominantă şi una recesivă. Pentru a moşteni o trăsătură purtată de o genă dominantă, aceasta trebuie primită de la un părinte sau chiar de la ambii. Pentru a moşteni o trăsătură purtată de o genă recesivă, atunci trebuie ca această trăsătură să fie transmisă de gene recesive de la ambii părinţi.
Caracteristici fizice moştenite
Caracteristicile fizice ale bebeluşului sunt moştenite nu numai de la părinţii săi, ci şi din familiile genetice ale mamei şi tatălui său. Iată câteva posibilităţi.
Părul – Majoritatea caracteristicilor părului bebeluşului sunt influenţate de moştenirea genetică. Culoarea părului, de exemplu, este strâns corelată cu cea a părinţilor săi, la fel şi onduleurile sau lipsa lor. De asemenea, grosimea firului de păr este şi ea moştenită genetic, la fel şi linia părului pe frunte (dacă linia părului este dreaptă sau are un colţ). Toate aceste informaţii sunt conţinute de o singură genă. În cazul bărbaţilor, această genă va decide şi dacă vor cheli sau nu.
Trăsături faciale – Anumite gene controlează în detaliu şi trăsăturile faciale ale viitorului bebeluş, transmiţând caracteristicile pe care acesta la va moşteni. Astfel, forma feţei, a bărbiei (inclusiv gropiţele în obraji sau în bărbie), forma şi grosimea buzelor, culoarea şi forma ochilor sunt toate transmise genetic. Mărimea nasului şi forma acestuia sunt caracteristici transmise genetic, la fel ca forma urechilor şi apropierea sau depărtarea acestora de cap. Până şi abilitatea de a putea sau nu să îşi ruleze limba este o caracteristică fizică transmisă genetic.
Pielea – Culoarea pielii este şi ea influenţată genetic şi nu ne referim numai la rasă. Tonurile calde sau reci ale pielii şi chiar pistruii sunt toate determinate de genele pe care bebeluşul le primeşte de la părinţii şi rudele sale. În unele cazuri, până şi unele deficienţe, cum ar fi albinismul (piele şi păr albe cauzate de lipsa unui pigment) sunt moştenite genetic.
Alte caracteristici fizice – Există, de asemenea, multe caracteristici moştenite genetic în legătură cu dimensiunea şi abilităţile fizice, care sunt cel puţin parţial, determinate de genele primite de la părinţi. Înălţimea, de exemplu, este considerată a fi puternic influenţată de gene, la fel cum este şi obezitatea. De asemenea, capacitatea organismului viitorului adult de a beneficia sau de a răspunde pozitiv sau nu la un anumit regim alimentar sau chiar dietă. Trebuie să ştiţi că există foarte multe gene care influenţează abilităţile fizice, inclusiv genele care determină dacă bebeluşul va avea abilitatea de a-şi contracta muşchii rapid sau lent. Contractarea rapidă a muşchilor va face ca micuţul să fie un bun sprinter, în timp ce contractarea lentă îl poate face să fie un bun alergător de maraton. Forma capului, lungimea degetelor (până şi dacă al doilea deget de la picior este mai lung sau nu decât degetul mare sau dacă va avea păr pe falangele degetelor), proporţia cap-trunchi-membre, elasticitatea încheieturilor sau mărimea sânilor toate sunt moştenite genetic de la unul sau altul dintre părinţi sau combinând caracteristicile ambelor familii.
Caracteristici non-fizice transmise genetic
Fiecare părinte se întreabă încă din timpul sarcinii şi mai apoi, în timpul copilăriei timpurii a copiilor săi, dacă inteligenţa sau alte abilităţi/talente deosebite sunt moştenite genetic. Deşi cercetătorii nu se pot pronunţa cu foarte mare exactitate încă ce este moştenire genetică şi cât anume este abilitate dobândită, se pare că şi inteligenţa se moşteneşte de la părinţi. Studiile spun că în familie, IQ-ul fiecărui membru al familiei este aproximativ egal cu al celorlalţi, cu o marjă de eroare de maximum 15 puncte. Însă şi inteligenţa moştenită genetic poate fi diminuată de mediu şi alimentaţie. Astfel, de exemplu, doi gemeni identici, crescuţi în medii familiale diferite, la vârsta de 23 de ani, supuşi unui test de inteligenţă, au avut IQ-uri diferit. Unul dintre ei, crescut într-o familie de profesori universitari, a avut un IQ cu 20 de procente mai mare decât cel al fratelui său, crescut la o fermă în Alabama.
În ceea ce priveşte talentele moştenite de la părinţi, se pare că există anumite gene care îi pot transmite copilului tău ceva din talentul vostru la muzică, de exemplu. Talentele moştenite genetic sunt caracteristici care însă pot fi pierdute cu uşurinţă în cazul în care nu sunt cultivate devreme, cel mai bine înainte de vârstă de 7 ani. Sigur că luând lecţii, orice copil poate învăţa până la urmă să cânte la pian, însă niciodată nu o va face precum un copil care moşteneşte talentul muzical al părinţilor săi. Un copil al cărui părinţi sunt atleţi are mari şanse să fie un bun atlet, pe când un copil care nu are asemenea gene în bagajul său va trebui să muncească mult mai mult. Şi deşi nu există o genă care să influenţeze abilităţile sportive şi acestea sunt influenţate genetic de mulţi factori aparent izolaţi: rapiditatea contracturilor musculare, unghiurile formate de oasele picioarelor, înălţimea, lăţimea umerilor, etc.
Curiozităţi – ce mai poţi moşteni genetic?
Acneea – Din păcate, este foarte probabil ca, în cazul în care tu şi partenerul tău aţi suferit de acnee în adolescenţă şi copiii voştri se vor confrunta cu această problemă a pielii.
Alopecia – Deşi alopecia (chelia) este mai des întâlnită în cazul bărbaţilor, trebuie să ştiţi că nici femeile nu sunt scutite de această problemă. Dacă partenerul tău sau alte persoane înrudite au alopecie, este posibil ca şi copiii voştri să o moştenească.
Boli cardiace – Din nefericire, părinţii care au probleme cardiace sau circulatorii vor transmite această predispoziţie genetic, în general, şi copiilor lor. De asemenea, este posibil ca cei care se nasc cu un defect congenital al inimii să aibă copii care se nasc cu defecte asemănătoare.
Daltonismul – Inabilitatea de a distinge anumite culori (în special roşu şi verde) este moştenită genetic, pe linie maternă. Trebuie să ştii că, deşi mamele sunt purtătoare şi transmiţătoare ale acestei gene, în general se manifestă la bărbaţi. Este o boală rară: numai 0,5% dintre femei şi 8% dintre bărbaţi suferă de daltonism.
Alte boli – Din păcate, anumite boli, cum ar fi anemia cu celule în seceră, hemofilia, fibroza chistică, boala celiacă, boala Huntington, sindromul Marfan, sindromul Alport, sindromul Turner, granulomatoza cronică şi fenilcetonuria sunt transmise genetic. De asemenea, anumite boli psihice, cum sunt tulburările bipolare, schizofrenia şi ADHD sunt transmise genetic.
