Despre interesul pentru numele straine si indepartarea de numele traditionale, romanesti, pr. consilier Vasile Baltag, parohul Bisericii ,,Sfanta Cruce” – Obcini din Suceava, spune ca ,,aceasta vadeste o instrainare progresiva de persoana, pentru ca numele tinde sa nu mai dezvaluie taina persoanei, functionand ca o simpla eticheta, o parola uzuala in societate, in care se frang legaturile comuniunii si comunicarii, pentru ca numele nu-si mai are izvorul in Nume, nici cuvintele in Cuvant”.
Consilierul administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor arata, in cele ce urmeaza, ca ,,numele trebuie ales cu multa grija, din marele neam al numelor crestine, si chiar dupa o rugaciune catre Duhul Sfant, pentru a da inspiratie si discernamant celor care aleg si putere cu binecuvantare duhovniceasca celui care il primeste”.
Parinte consilier, cate nume recomandati parintilor pentru copiii lor?
Recomandarea Bisericii este ca parintii sa puna copilului un singur nume, acesta legandu-se fiintial de persoana in cauza. Din punct de vedere religios, intre numele persoanei si sufletul acesteia este o stransa legatura, care devine evidenta prin lucrarea harului inca inainte de botez, din ziua a opta dupa nastere, cand se face rugaciunea pentru punerea numelui: ,,Doamne, Dumnezeul nostru, Tie ne rugam si pe Tine Te chemam, sa se insemneze lumina fetei Tale peste robul Tau acesta (aici se pune numele) si sa se insemneze Crucea Unuia-Nascut Fiului Tau in inima si in cugetul lui”. Aici se realizeaza relatia speciala, personala, unica, a fiecaruia cu Hristos, care se va desavarsi mai tarziu prin baia botezului.Ce e gresit in a pune copiilor mai multe nume?
Folosirea mai multor nume de botez ingreuneaza relationarea intre persoane, creeaza ambiguitati, situatii confuze, iar persoana in cauza este adesea pusa in situatii jenante. Parintele Dumitru Staniloae, in Teologia Dogmatica vol. 3, spune: ,,Omul primeste un nume propriu si stie ca atunci cand e chemat pe acest nume, e vizat el insusi in intregime si trebuie sa raspunda cu toata fiinta lui”. Cum se leaga de fiinta persoanei al doilea sau al treilea nume si unde se regaseste lucrarea harului divin in aceste nume? Ele raman in uitare, nefiind folosite nici macar atunci cand persoana isi scrie pomelnicul pentru pomenire in biserica.
Din experienta si practica de preot si de profesor, pot marturisi ca am intalnit dese situatii in care parintii regreta ca au ales mai multe nume pentru copii si ca nu au ales nume crestine, din calendarul ortodox, sau nume curate, romanesti. In mod special, in scoala poti constata inutilitatea celui de-al doilea nume, care nu reprezinta aproape nimic pentru persoana in cauza.
Nu raspunde la invocare, nu agreeaza numele, considerandu-l un moft al parintilor sau impunerea nasilor ca finul/fina sa le poarte numele. Tragic este ca, din cele doua sau trei nume ale persoanei, cel folosit este numele care nu are nici o semnificatie religioasa sau conotatie crestina.
In prezent, am observat ca exista trei tendinte in alegerea numelor:
1. Evitarea numelor romanesti traditionale si inlocuirea lor cu forme diminutivale si hipocoristice (Nutu, Lica, Emi, Stef, Alin, Alice etc.);
2. Interesul pentru numele straine (Mario, Aisha, Albano, Alphred, Damien etc.);
3. Inmultirea literelor si a cuvintelor care alcatuiesc numele individual (Danny, Benny, Emmerich, Euggenio, Anemary, Alessiandrina etc.).
Toate acestea vadesc o instrainare progresiva de persoana, pentru ca numele tinde sa nu mai dezvaluie taina persoanei, functionand ca o simpla eticheta, o parola uzuala in societate, in care se frang legaturile comuniunii si comunicarii, pentru ca numele nu-si mai are izvorul in Nume, nici cuvintele in Cuvant.
Asadar, fiind o cheie de acces la complexitatea persoanei, o matrice binecuvantata ce se leaga fiintial de persoana, numele trebuie ales cu multa grija, din marele neam al numelor crestine, si chiar dupa o rugaciune catre Duhul Sfant, pentru a da inspiratie si discernamant celor care aleg si putere cu binecuvantare duhovniceasca celui care il primeste.
Dar Maica Domnului este numita ,,cea cu nume multe”, iar Hristos este si Iisus, si Mesia, si Fiul Omului…
Numele primite in aceste situatii sunt raportari la Persoanele divine, insusiri si atribute legate de calitatile lor si nicidecum al doilea sau al treilea nume. Spre exemplu, in cazul Maicii Domnului, o parte din ,,multele nume” sunt primite in timpul vietii sau dupa ridicarea la cer si se constituie ca supranume sau nume glorioase, ce pun in evidenta calitati sau fapte deosibite (ex. Pururea Fecioara se refera la calitatea de ,,fecioara” inainte de nastere, in timpul nasterii si dupa nastere).
Care nume sunt mai potrivite?
In traditia Bisericii noastre este obiceiul ca numele sa fie ales de parintii trupesti si sa fie legat de numele unui sfant aflat cu pomenire in ziua de nastere a copilului sau in preajma acesteia. Se mai are in vedere evlavia la un anumit sfant sau numele unuia din parinti sau bunici ori persoane dragi, precum nasul sau nasa.
Si daca sfantul a carui pomenire se face in ziua nasterii copilului este putin cunoscut?
Crestinii practicanti prefera numele sfantului cu praznuire mare si din motivul ca sfantul ales devine persoana care raspunde cu toata fiinta sa chemarii lui Dumnezeu, atingand intimitatea ,,impreuna-salasluirii” cu Dumnezeu, iar pentru cel care ii primeste numele devine pilda a unirii personale cu Dumnezeu si, prin aceasta, se desavarseste taina numelui.
Unirea persoanei cu Dumnezeu se realizeaza si prin calitatea sfintilor de a fi prieteni ai Mirelui Hristos, care mijlocesc pentru protejatii lor.
Dupa dorinta parintilor, se poate alege numele oricarui sfant din calendar, chiar si cel din ziua de nastere, cu conditia ca acel nume sa exprime cel putin o caracteristica ce se poate lega de copil, sa nu fie greu de pronuntat si sa sune frumos ca pronuntie. Unii parinti aleg numele sfantului pe care l-au invocat in rugaciune pentru dobandirea de prunci si nastere de prunc sanatos (ex. Sfantul Stelian, Sfantul Alexie, Sfantul Arhanghel Gavriil sau Sfantul Ioan Rusul).
Ce parere aveti despre obiceiul de care aminteati, de a pune nume copiilor dupa cel al parintilor sau nasilor? E aceasta o dovada de respect de care ar trebui sa tina seama crestinii?
Aceasta presupune existenta unui singur nas sau a unei singure perechi de nasi, altfel ajungem la greseala alegerii multor nume. Desigur aceasta alegere poate fi considerata si o manifestare a respectului fata de nasi, dar si o continuare a unei traditii cu nume crestine stramosesti. La fel ne aflam si in situatia cand optam pentru preluarea numelor parintilor.