Atunci când vorbim despre îngrijirea sau educația unui copil se pare că fiecare are o părere pe acest subiect, fie că este sau nu părinte la rândul său.
În acest fel, tinerii părinți care sunt emoționați în cele mai multe cazuri și foarte panicați în momentele de urgență, nu mai știu pe cine să creadă și cum trebuie să procedeze în cazul lor particular.
Pentru că în realitate nu există un singur drum pe care poți merge când vine de copilul tău. Ceea ce lui i se potrivește foarte bine, altui prunc îi poate face rău.
Desigur unele alegeri ale părinților sunt general valabile pentru că chiar dacă cei mici sunt diferiți, în general, au aceleași nevoie de bază.
Foarte mult contează și relația părinților cu medicul celui mic. Așa pot fi evitate situații grave sau pot fi luate deciziile corecte, mai rapid și mai ales mult mai sigur decât dacă părinții ascultă oamenii neavizați.
Pediatri din mai multe orașe au ajuns la concluzia că un copil poate să doarmă fără nicio problemă cu părinții lui până la vârsta de trei ani.
Contează foarte mult pentru buna dezvoltate a nou născutului ca mai ales în primele săptămâni de viață acesta să doarmă chiar pe pieptul mamei.
După aceea copilul poate fi mutat pe patul părinților până la maxim trei ani. Pe de altă parte, o altă categorie de medici afirmă că anume acest obicei stă la baza sufocării micuților, de aceea ei nu încurajează această practică.
Însă primii medici, cei care recomandă obiceiul somnulu împreună cu părinții spun că sufocarea micuților nu are legătură cu lipsa spațiului pe pat, ci doar cu substanțele toxice emanate de părinți, ca fumul de țigară, alcolul sau chiar cu jucăriile lor.
S-au făcut chiar și experimente care au demonstrat că bebelușii care au dormit alături de părinți se odihneau în primul rând mai bine și mai mult față de cei care dormeau singuri. Apoi, un alt avantaj este că aceștia respirau mai bine și aveau bătăile inimii mult mai regulate pentru că se simțeau în siguranță.
Un alt experiment la care au fost monitorizați bebeluși născuți prematur a ajuns la concluzia că cei care au simțit contactul direct cu mama, peste ani nu erau atât de anxioși spre deosebire de cei care au fost ținuți și supravegheați în incubatoarele speciale.
Chiar și după toate aceste experimente unii părinți mai sunt îngrijorați din cauza riscurilor la care își supun copii lăsându-i să adoarmă lângă ei. Dar specialiștii rămân la părerea că dacă s7unt respectate câteva reguli practic pericolele dispar.
În plus, e mult mai liniștitor și pentru copii și pentru părinți să se știe aproape, iubiți și mângâiați înainte sau după somn. Altfel, cum cei mici vor ști că sunt adorați dacă sunt lăsați singur într-o cameră întunecată?
Și până la urmă fiecare părinte ete în drept să facă pentru copilul lui fix ceea ce simte că este bine. Pentru că oamenii din afară, oricum vor comenta mult și vor judeca fără să știe anumite detalii care fac cazurile atât de diferite între ele.