Somnul copiilor este la fel de important precum alimentația sau mișcarea. Un copil care nu se odihnește bine răcește mai ușor, nu are energie, nu are răbdare, nu se poate concentra la grădiniță sau la școală. Mai mult, studiile arată că tulburările de somn pot duce în timp la depresie, diabet ori obezitate.
Copii odihniţi, copii sănătoşi
Izabela Pănescu: Doamna doctor, vreau să-mi spuneți mai întâi care este rolul somnului? Pentru că așa cum spuneam, cu toții ne gândim să mâncăm sănătos, să facem mișcare, dar puțini oameni se gândesc cât de importantă este odihna la copii.
Dr. Mihaela Oros: E adevărat. Ați sintetizat extrem de bine, în câteva cuvinte, rolul somnului. La fel de important ca și alimentația, în sensul că avem nevoie ca să funcționăm de mâncare, de nutrienți, de proteine, pe care le știm foarte bine, și glucide și toate acestea, dar la fel de important este și somnul, pentru că în timpul somnului organismul efectiv se reface de tot ce acumulează peste zi, astfel încât a doua zi să putem să o luăm de la capăt. Pe de altă parte, somnul este un proces activ dincolo de acest proces de refacere. În timpul somnului se secretă proteine, se secretă hormoni de creștere la copii, dar nu numai, sunt diferiți hormoni cu vârfuri de secreție în timpul somnului. Imunitatea se sintetizează și se construiește, la fel, în timpul somnului. Adică în aceste ore de somn creierul nostru este foarte activ și în funcție de vârstă țese acolo oră de oră toate aceste procese foarte importante. Termoreglarea, modul în care noi ne reglăm temperatura, de fapt, noi nici nu suntem conștienți de lucrurile astea, la fel, se sintetizează și se construiește în timpul somnului.
Izabela Pănescu: Deci de un somn bun depinde foarte mult buna dezvoltare a copiilor?
Mihaela Oros: Da. Exact. A copiilor și funcționarea lor a doua zi.
Câte ore trebuie să doarmă copiii
Izabela Pănescu: De câte ore de somn are nevoie un copil, în funcție de vârstă?
Mihaela Oros: E puțîn greu să limităm foarte clar numărul de ore și de aceea, nu aș vrea să fim foarte stricți. Este în funcție de vârstă, copiii mici dorm mai mult, respectiv 13-14 ore bebelușii. Pe măsură ce ei cresc, se micșorează numărul de ore. La școală 9-10-11 ore, adolescentul la fel, 9 ore. Ni se pare mult, dar cam atât trebuie să doarmă. Pe măsură ce copiii cresc, scade durata somnului.
Obiceiuri care afectează somnul copiilor
Izabela Pănescu: Ce obiceiuri afectează somnul copiilor în general?
Mihaela Oros: Somnul și tot ce facem noi pe durata zilei și implicit a nopții poate e bine să gândim lucrurile pe 24 de ore. Limităm ziua pe durata luminii, cât avem lumina afară, noaptea și somnul cât nu e lumină. Cumva așa suntem noi făcuți, ritmul nostru circadian în acest fel funcționează și atunci ne este cel mai bine, când sincronizăm ritmul nostru intern cu soarele și întunericul.
Izabela Pănescu: Deci dacă ne culcăm prea târziu nu e tocmai bine.
Mihaela Oros: Revin acum la întrebarea dvs. – societatea noastră se schimbă și suntem cumva în mișcare și activi 24 de ore. Copiii, la rândul lor, au ritmul familiei, părinții vin un pic mai târziu de la serviciu, au multe activități extra-, să spunem, serviciu, copiii extrașcolare. Toată această dinamică ajunge să influențeze activitatea și viață noastră de zi cu zi și implicit a copiilor. Deci, răspunsul la ce influențează somnul copiilor și activitățile lor vine din acesta direcție. Dinamica familiei și bineînțeles programul școlar și toate activitățile pe care ei le fac. Asta cumva cred că este foarte important și principal. Sunt și anumite patologii care pot influența lucrurile acestea și rutina de somn pe care o cunoaștem destul de bine, ce facem, stingem lumina, astea sunt mici detalii până la urmă. Dar foarte importante.
Părinţi relaxaţi, copii odihniţi
Izabela Pănescu: Este importantă o rutină de somn?
Mihaela Oros: Este importantă, dar asta spun, că rutina de somn înseamnă cele câteva minute cumva înainte de somn. Să spunem o poveste, să stingem lumina, să facem puțin de liniște. Pe de altă parte, însă, dacă noi, cu totul, mutăm programul târziu în seară, în care ne jucăm cu copiii, acest lucru implicit va influența ora de masă, ora de culcare și totul se derulează. Este un efort pe care noi îl facem și probabil că va trebui să-l facem în continuare, în acela de a sincroniza activitatea noastră atât de intensă, activă, a societății moderne cu nevoile acestea pe care noi ca oameni le avem, respectiv să mâncăm cât de cât regulat, în anumite principii să funcționăm corect și să dormim bine și asta ne influențează pe termen lung, nu numai imediat.
Izabela Pănescu: Dacă părinții îl culcă pe copil să zicem la 20-21, dar ei stau până la 24 – 01 e ok sau copilul până la urmă o să ajungă și el așa, să doarmă mai târziu?
Mihaela Oros: Pentru părinți? Părinții au și ei nevoie de a avea câteva ore după ce se culcă copilul să își facă și alte activități, să mai stea de vorbă, să mai vadă un film. E adevărat, nu trebuie să avem același program, copii și adult, și de fapt, ăsta e un alt element important în momentul în care ne gândim la somnul copiilor. Fără să ne dăm seama, încercăm să ne facem același program, în sensul în care bebelușii foarte mici – ca să o luăm de la vârstă mică – ei dorm puțin, scurt, și se trezesc, mănâncă, dorm scurt, se trezesc, și mănâncă indiferent de zi și noapte, pentru că ei încă nu au construit acest ritm circadian, nu l-au finalizat. Noi ca adulți ce facem? Ne-am dori ca bebelușul să doarmă toată noaptea legat ca și noi și atunci fă-i ceva, leagănă-l, ajută-l să doarmă, fă-i ceva, fără să vrem.
Izabela Pănescu: Cum este cu aceste obiceiuri, cu legănatul, cu suzeta, cu biberonul?
Mihaela Oros: Da, dar încercăm să ajutăm copilul să doarmă. Dacă însă înțelegem, pe de altă parte, că bebelușii în primele luni de viață nu pot, creierul lor nu poate să consolideze somnul, să doarmă legat câteva ore, înțelegând acest lucru, undeva, în primul rând, ne relaxăm și știm că asta se întâmplă și nu ne mai străduim atâta, îl lăsăm să doarmă cam cât poate să doarmă și mai cerem un pic de ajutor în primele luni.
Izabela Pănescu: Dar dacă nu adoarme? Dacă plânge, practic, aici părinții intervin cu legănatul, cu suzeta.
Mihaela Oros: E adevărat că în primele luni acolo ajutăm, nu avem încotro. Asta încerc să spun. În primele luni e normal să se întâmple asta și atunci nu trebuie să fim noi foarte insistenți în a-i legăna, hai fă-i ceva noaptea. Îl mai lăsăm un pic, mai stă câteva minute, jumătate de oră, iar îl culcăm și trebuie să avem un pic de ajutor sau să înțelegem și nu ne mai e atât de greu. Pe măsură ce ei cresc, însă, după 7-8 luni, 1 an, știm că ei pot să lege somnul și să adoarmă legat.
Semnele tulburărilor de somn la copii
Izabela Pănescu: Foarte pe scurt, care ar fi semnele care să-i facă pe părinți să meargă la medic?
Mihaela Oros: În primul rând, când părinților li se pare că-i prea mult, că nu mai pot face față. Zi de zi, săptămână după săptămână, copilul nu se culcă, nu reușesc, nu se mai înțeleg sau se trezesc de multe ori pe noapte sau vedem semne de peste zi: e somnolent sau dimpotrivă, la copii cu atât mai mult nu vedem somnolență cât devin irascibili, iritabili, nu te mai înțelegi cu el, nu stă locului la școală, dacă sunt copii de școală adorm cu capul pe bancă, profesorii ne spun că au probleme de învățare, de memorie, deci tot ce li se pare cumva prea mult.
Uneori sforăie în timpul somnului, somn agitat, se trezesc, spuneam, iar dorm în poziții ciudate, poate își caută o poziție în care să respire mai bine, cumva tot ce e acest nefiresc sau prea mult în somnul copiilor e bine să discute cu medicul curant, cu medicul pediatru care știe copilul, cu medicul de familie și apoi, dacă totuși persistă, e nevoie de făcut ceva.
sursa: digi24.ro