redactia
Exista parinti care dorm in acelasi pat cu bebelusul si sunt ferventi avocati ai acestei metode. Insa, desi dormitul bebelusului in acelasi pat cu parintii poate parea un mod dragalas de apropiere… studiile au demonstrat ca acest poate produce stres mamicii si poate inrautati relatia cuplului.
Iata tot ce trebuie sa stii despre dezavantajele dormitului bebelusului in pat la mami si tati…
Da, exista inca multi copilasi care dorm in acelasi pat cu parintii. Si nu numai in Romania 🙂
Dar sa trecem la stiinta 🙂
Cercetatorul american Doug Teti si sotia lui imparteau patul cu copiii, cu toti cei trei copii, acum mar. Deci, atunci cand doctorul Teti, profesor de dezvoltare umana si studii de familie, s-a angajat intr-un studiu al co-sleeping-ului, punand camere video in dormitoarele a 139 cupluri din Pennsylvania – SUA, nu se astepta la rezultat. Pentru ca, nu se astepta sa vada co-sleepingul asociat stresului familial. Deci, spre surprinderea sa, multi dintre parintii studiului care au dormit impreuna cu copiii lor dupa varsta de 6 luni, un grup pe care l-au numit „co-sleeping persistent”, au aratat semne de stres, in special mamele.
Dr. Teti a subliniat faptul ca studiul si rezultatul sau nu este impotriva co-sleepingului, dar sugereaza ca un numar de factori, inclusiv presiunile culturale si un partener care nu intelege contextul, pot face pe termen lung co-sleepingul o experienta mai stresanta pentru unele familii.
„Co-sleeping este pur si simplu o practica, la fel cum somnul solitar este o practica” a spus el. „Este important ca parintii sa fie pe aceeasi pagina cu privire la practicile pe care copiii le aleg sa le puna in aplicare”.
Studiul, publicat luna aceasta in revista psychologytoday.com, a fost neobisnuit in faptul ca a urmarit 139 de cupluri, majoritatea casatoriti sau care traiesc impreuna, si care au permis generos cercetatorilor sa intre in camerele lor cu camere video, inregistrand interactiunile nocturne cu noii lor copii la cinci puncte in primul an de viata.
Co-sleeping – definit in acest studiu ca impartirea camerei sau impartirea patului, adesea o combinatie a celor doua, a fost surprinzator de comun in copilaria timpurie. Aproape 75% dintre parinti au dormit de-a lungul timpului cu sugarii, iar aproximativ jumatate au dormit inca trei luni dupa nastere. Dar, odata ce copiii au ajuns la varsta de 6 luni, doar unul din patru copii a continuat sa imparta un pat sau o camera cu parintii lor.
Academia Americana de Pediatrie recomanda impartirea camerei fara impartirea patului ca cel mai sigur mod de a dormi, dar nu spune cat timp ar trebui sa dureze acest aranjament. In timp ce partajarea paturilor de familie este comuna in multe parti ale lumii, practica este, in general, incruntata in culturile occidentale, unde copiii au fost in mod traditional plasati in paturi, in camere separate de parinti.
Academia a constatat ca, in medie, mamele care au practicat co-sleepingul in ultimele 6 luni au avut un somn mai fragmentat si au raportat o mai mica satisfactie in casatoriile lor si in cat de bine lucrau ele si partenerii lor impreuna ca parinti. Bazandu-se pe casete video, aveau tendinta si de a fi mai putin sensibile si mai iritabile cu copiii lor inainte de culcare. In special, co-sleepingul nu pare sa perturbe somnul tatalui sau sa scada ratingul tatalui privind satisfactia conjugala si co-parentala.
„Am subliniat in lucrarea noastra ca, co-sleepingul persistent poate fi un marker al stresului familial crescut, nu neaparat o cauza”, a spus el. „Imaginea este complicata.”
In familiile ce practica co-sleepingul, care au probleme cu somnul, dr. Craig Canapari, directorul medical al Centrului de somn pediatric Yale, SUA – recomanda adesea mutarea copilului intr-o camera diferita, daca este posibil. „Ea simplifica lucrurile in termenii tuturor celor care au un somn mai bun”, a spus el. Cu toate acestea, el a recunoscut ca vede familiile care cauta ajutor, nu cele pentru care co-sleepingul este bun.
In cadrul studiului, bebelusii care au dormit in primul an impreuna cu parintii nu au fost mai susceptibili de a fi hraniti mai mult decat cei care nu au facut-o, iar modelele lor de somn nu se deosebeau de copiii care au fost mutati in propriile lor camere cand aveau 6 luni.
Dr. James McKenna, directorul Laboratorului de somn comportamental mama-copil la Universitatea din Notre Dame – SUA, care nu a fost implicat in studiu, a spus ca doreste sa stie cat timp mamele au fost departe de bebelusii lor in timpul zilei, ceea ce ar putea afecta decizia de a dormi impreuna.
