redactia
Deseori părinții ridică vocea și țipă la copii dacă au făcut ceva greșit. Aceasta fiind o metodă de educare. Acest țipăt are efect zero, iar psihicul poate fi afectat pe întreaga viață. Cel mai groaznic este că acest lucru și-l permit nu doar părinții, dar și educatorii, învățătorii și chiar oameni necunoscuți…
Astăzi vă vom spune, prin exemple, de ce este interzis să țipați la copii.
Aeroport, dimineața devreme, sala de așteptare, într-o cafenea. La masa vecină ședea un chipeș brutal cu fiul de vreo cinci ani. Copilul șoptea ceva, mâncând încet din farfurie. Țipătul tatălui m-a făcut să mă întorc.
– Cum la toaletă? Te-am întrebat 5 minute în urmă și ce mi-ai spus? Ce mi-ai spus, eu te întreb? Acum vei face în pantaloni. La toaletă el vrea!!
L-am privit atent pe tată. El țipa ca tăiat, se înroșea și strângea pumnii. Băiețelul se ghemuia și apleca tot mai jos capul.
Eu i-am spus încet:
– Copiii la această vârstă nu pot să prevadă când ei vor vrea la toaletă.
Tatăl m-a privit atent și peste o clipă i-a zis băiețelului: „Haidem!” și fiul a plecat neridicând capul.
Tel-Aviv, amiaza, plajă, mulțime de oameni. Mă plimb și vreau să cumpăr o înghețată. Dintr-odată aud niște țipete nu departe, se adună mai multă lume. M-am apropiat și s-a auzit un țipăt puternic de bărbat: – Pleacă de lângă mine! Pleacă de lângă mine, am spus!! Ce ți-am spus, nu auzi?? Ai s-o primești!! Mergi alături! Pleacă de la mine!
Un domn striga mânios la o fetiță de vreo 5 ani. Nici eu, nici oamenii din jur nu înțelegeau nimic. El mergea, iar fetița era alături. Țipătul anormal, agresiv, isteric se prelungea. „Dă-te la o parte, am spus! Merge alături! Nu auzi! Nu înțelegi?? Să-ți dau una sau cum?!” Fața fetiței nu se vedea, era ascunsă între umeri. De el s-a apropiat o femeie și i-a pus mâna pe umăr spunându-i: „Mai țipați încă o dată, chem poliția”. „Cară-te de aici, a strigat bărbatul. Este copilul meu!”. S-a oprit de țipat și au plecat. Fetița mergea repejor alături de tatăl înfuriat. Îmi era rușine că acest lucru se întâmpla cu conaționalii noștri în alte țări.
Aeroport, noapte, sala de așteptare, departamentul de control. Este rând. Copii sunt nerăbdători. Un băiat de vreo 5 ani sare din rând și revine lângă mama sa. Într-un moment ea l-a împins mai tare și i-a spus: – Eu cu cine vorbesc??? Stai liniștit! Te mai miști o dată, chem polițistul. Imediat îi voi spune că nu ești cuminte.
Peste 5 minute în rândul de alături s-a auzit un strigăt. O doamnă suplă, bine îmbrăcată țipă la fiul ei de 3-4 ani:
– Ai obosit? Vrei acasă? Dar eu, oare nu vreau acasă? Eu te întreb? Răspunde. Oare eu nu vreau? Să-ți fie rușine! El a obosit, dar eu nu am obosit?!
Ea țipă, dar el își ascunde ochii să nu o privească.
Femeile citesc despre toate, dar mai trebuie să citească și despre psihologia copiilor, despre liniștirea unui copil agitat, despre violența psihică și emoțională, despre faptul că acești copii își vor inhiba orice sentimente și acumulează foarte multă agresivitate.
Citiți despre comportamentul copiilor la fiecare vârstă. Despre faptul că copii la 4-5 ani sunt foarte energici și ei nu pot sta pe loc mult timp. Trebuie să conștientizați că în situații dificile ei au nevoie de susținere și ajutor, iar nu de învinuiri, țipete și umilire. Copiii înțeleg că părinții sunt cei care îi pedepsesc, îi bat, îi umilesc atunci când le este mai rău, pe când părinții ar trebui să fie cei care îi protejează.
Voi țipați când sunteți neputincioși, obosiți, iritați și mânioși. În acest moment copilul dvs. simte frică, rușine, vină și neajutorare. Mai mult, el nu va putea să se învețe ce înseamnă susținere, ajutor, liniște, alinare, afecțiune. El va crește la fel și nu va ști cum să-și protejeze și susțină copilul.
Oare când va dispărea generația de tați și mame care țipă isteric, care își bat și își rușinează copii pentru orice nimic. Credeți-mă, chiar dacă personajele reale de mai sus, în adâncul inimii își iubesc copii, lor le va fi greu să creadă asta când vor crește mari,
